În mod normal și într-o țară normală (facem un exercițiu teoretic, nu e cazul României), pe parlamentari îi alegi ca să gândească pentru tine, bine. Când însă gânditorii respectivi sunt cu mult inferiori celui de la Hamangia, băgatului în urnă poți să-i spui băgat de băț în cur – pentru că nouă nu ne place să ne exprimăm licențios. De mai multă vreme încoace, parlamentarului român i-a cășunat pe hipermarket. Respectivul locaș a ajuns noul dușman de clasă al proletarului român consumator de produse indigene proaspete, ieftine și sănătoase, nu ca otrăvurile din marile magazine.
Din ce-am văzut noi prin sectoarele rezervate produselor românești, sunt cele mai scumpe și la fel de bine garnisite cu ingrediente îmbălsămătoare. Plus că nici picior de producător autohton care să vândă direct în piețe nu vezi, ci doar anumiți intermediari cu patalama șpăguită și cu pielea într-un anume nuanță vopsită. Numai că astea ori nu sunt realități accesibile aleșilor noștri, ori fac ei anumite lobbyuri pentru aceiași anumiți întreprinzători de legătură.
Ultima trăznaie izvorâtă din patriotismul parlamentar e un proiect de lege pentru scoaterea hipermarketurilor deja construite la o distanță minimă de 5 km în afara orașelor, plus obligativitatea lacătelor pe uși duminica. După ce alte generații demnitare cu mintea-n colțuri le-au luat șpaga respectivilor comercianți pentru a-și ridica supermagazinele în orașe, gânditorii în funcție azi vor să le teleporteze pe câmpuri, că tot au fost dacii inventatorii teleportării fără combustibil. Păi dacă Ceaușescu, cu tehnica de atunci aproape similară celei a faraonilor, reușea să translateze biserici și clădiri vechi, pentru patronii hipermarketurilor ar trebui să fie floare la ureche să-și mute calabalâcul unde ne-a înțărcat Iohannis speranțele. Nici n-ar mai face ei atâta profit pe spinarea bietului producător român, clienții preferând să cumpere atunci în oraș produsele aduse din hipermarketuri de comercianții pomeniți mai sus, cu adaosul comercial subînțeles.
Cum ziceam fără să ne gândim mult, parlamentarii sunt plătiți (bine) ca să gândească bine. La inteligența dovedită în activitate, ar trebui să ne dea banii înapoi cu dobândă, TVA și despăgubiri pentru proasta investiție făcută în ei. Dacă or fi suficient de inteligenți ca să priceapă că sunt proști, ori destul de cinstiți cât să admită că sunt hoți. Ambele sunt ipoteze de lucru imposibile, la fel ca mutarea hipermarketurilor pe câmp și posibilitatea ca aleșii români să nu mai bată câmpii, pe banii noștri neduși la hipermarket.
