Apariţia, aseară, la televizor, a lui Adrian Năstase, după o perioadă de îndelungată abstinenţă… ăăă, pardon, am vrut să zic absenţă! – a stârnit valuri de emoţie şi entuziasm în toată lumea, cu precădere în lumea a treia, unde trăiesc indienii. Chiar şi în România, ţară care adăposteşte, precum ştim, o importantă comunitate de indieni şi care ţine, de la Năstase încoace, tot de lumea a treia, prezenţa fostului premier a fost aplaudată la scenă deschisă, telespectatorii sorbind, pur şi simplu, cuvintele înţelepte ale lui Însuşi.
Mai mult decât atât, se pare că un sadhu, un înţelept indian care pescuieşte, în fiecare dimineaţă, pe cheiul Dâmboviţei, între Unirea şi Biblioteca Naţională, ar fi avut azi-noapte, după „Sinteza zilei” şi după vreo douăşpe doze de carcalete, o viziune. O zeitate indiană i s-a arătat şi, pe ritmul unei manele în vogă, i-a şoptit un adevăr şocant: că Adrian Năstase ar fi, de fapt, a 666- a reincarnare a unei cunoscute divinităţi din panteonul hindus, Kali. Fiindcă n-a atins însă nirvana, din cauza apetenţei pentru vangogi şi termopane, care-l ţine legat de planul teluric şi l-a ţinut, până mai deunăzi, legat şi de un lanţ, Năstase nu e chiar Kali în carne, slană şi oase, ci o combinaţie între Kali şi un guru, aşa că va fi venerat de indienii de pretutindeni drept Venerabilul Kuru.
„Eu m-am uitat la emisiune, dar n-am prea înţeles scena sinuciderii. Năstase a spus că a scos pistolul cu stânga, a vrut să-l treacă în cealaltă mână, însă în acelaşi timp cu o mână să-l împiedice pe poliţist să intervină, cu o alta să ţină vasul Ming de pe perete, să nu se spargă, în vreme ce cu o mână cotrobăia printr-un scrin Ludovic Catorz, după un fular de firmă, să-şi acopere cu el rana. Mă, da’ câte mâini are ăsta, mi-am zis? Abia după revelaţie am înţeles ce era cu mâinile alea: erau multe ca ale zeiţei Kali”, ne-a precizat sadhu Jan de pe Covaci.
El ne-a mai explicat că venerabilul Kuru cunoaşte esenţa lui divină şi de aceea, atunci când a spus aseară în emisiune că „Adrian Năstase este o instituţie”, citându-l pe un alt înţelept indian, sadhu Marean Vanghelie, s-a gândit, de fapt, la un templu, unde să fie venerat pe persoană fizică. Simpla lui prezenţă în vila din Zambaccian va fi suficientă să declanşeze aici un pelerinaj extraordinar, milioane de indieni fiind dornici să-l atingă şi să se umple de bani.
Din discuţiile pe care le-am purtat cu vizionarul de pe Dâmboviţa, râul sacru al indienilor de pe la noi, am înţeles că marile confrerii religioase indiene au anunţat deja organizarea de excursii pentru venerarea lui Kuru. Oamenii vor veni din toate colţurile lumii unde trăiesc indieni, însă nu-i vor aduce semizeului ghirlande de flori, ci cadouri. Mai mult decât atât, dacă vor să li se îndeplinească dorinţele pentru care vin la Kuru, cadourile nu trebuie să fie de cumpărat, ci de furat, iar dacă le ciordesc cu mâna lor, împlinirea dorinţei e garantată!
Pelerinii vor depune ofranda la parter, după care vor urca la etaj, unde Venerabilul Kuru îi va aştepta îmbrăcat doar într-un furou, ca să i se vadă urma de la glonţ. Adevăraţii credincioşi vor putea pipăi chiar, contra cost, rana pe unde s-a scurs în iunie sângele sacru, grupa 00 (primitor universal), al sfântului în viaţă. În acelaşi timp, va fi organizat un înfloritor comerţ cu suvenire: pistoale „Smith and Wesson calibrul 45”, cu apă sfinţită, fulare Blubelly, fabricaţie China (ce vreţi, alea Burberry sunt scumpe, aşa că la credincioşii adevăraţi merg şi chinezăriile) şi ouă suflate cu aur, de la găinile fermecate ale ashramului de la Cornu.
„Din câte am înţeles, ne-a mai declarat sadhu Jan, Venerabilul Kuru ar fi început deja să facă minuni. Cică mai multor magistraţi din sistemul juridic românesc le-ar fi apărut, în curte, peste noapte, limuzine ultimul răcnet, iar conturile li s-ar fi umplut de dolari, după o singură rugăciune făcută la Kuru. Aşa că drept-credincioşilor indieni de pretutindeni le adresez un singur îndemn: nu vă lăsaţi, hinduşi, în eroare, ci rugaţi-vă la Kuru, până nu-l mai martirizează ăştia şi-n „Dosarul muniţiilor”.
Exclusiv online
