1. Se implică BOR în campania electorală? Sigur că da, o face cu un mesaj atât de ipocrit, încât îți vine greu, ca observator neutru, să nu te miri de ce este imposibil să scăpăm de duetul politică – biserică. Într-un comunicat, Patriarhia Română spune că ”clericul care se implică în politică în calitate de membru sau de candidat al unui partid încalcă legământul depus la hirotonie şi regulamentele bisericeşti”, dar continuă afirmând că ”Sfântul Sinod, aplicând principiul iconomiei (dispensă) … a aprobat ca … preoţii şi diaconii să candideze, însă doar ca independenţi şi doar pentru calitatea de consilier local şi consilier judeţean.” Adică nu e voie, dar dacă mușchiul nostru dorește și e pentru binele patriei, atunci totul este permis. Clerul nu influențează votul, dar îndeamnă să fie aleși doar cei cu credință în Dumnezeu, cei care apără demnitatea vieții umane și sprijină familia tradițională. Nici un cuvânt împotriva mafiilor din politică, a înțelegerilor pe sub masă, a taxelor pe care biserica nu le plătește și nici nu are de gând, etc. Biserica Română continuă să se implice direct în campanie, indicând enoriașilor linia pe care o consideră propice pentru interesele sale. Nimic nou, dar să nu ne mai amăgim ca proștii crezând că societatea se modernizează cu pași repezi. E o farsă, sforile medievale se trag și acum cu dibăcie. Iar prin gaura cheii șuieră același vânt perfid.
2. Sunt circumspect în legătură cu redeschiderea dosarelor revoluției din `89 deoarece minunile țin, de regulă, doar trei zile în România. Procurorul Bogdan Licu vrea să-și spele imaginea șifonată de suspiciunile de plagiat și anunță că vom afla date noi despre cine s-a jucat cu pușcociul înainte și după împușcarea lui nea Nicu: ”S-a constatat că soluţia de clasare a Secţiei Parchetelor Miltiare este netemeinică şi nelegală, fiind adoptată pe baza unei cercetări incomplete, cu ignorarea unor informaţii, date şi documente esenţiale referitoare la evenimentele din decembrie 1989.” Se va lămuri în ce condiții au murit 709 persoane și au fost rănite alte 1855, se vor redeschide cele 112 dosare trimise în judecată, vom ști exact cine a dat ordin și de ce s-au împușcat militarii între ei? Am serioase dubii că aceste informații le vom afla vreodată în viitorul apropiat. Am de asemenea îndoieli că personaje ca Ion Iliescu vor fi audiate și că vor fi trase la răspundere dacă vor fi găsite vinovate. Istoria e scrisă de cei puternici, cu ajutorul nemijlocit al unor indivizi care sunt gata s-o împuște și pe mă-sa pentru a accede în funcții. Mâinile se spală reciproc, iar faptele sunt prea proaspete pentru a fi aduse în prim-plan. Și, nu în ultimul rând, mulți dintre ticăloși mai sunt încă în viață.
3. A înțeles Iohannis că derapajul costă și că excursiile, partidele de tenis din Miami și deplasările interminabile pot lăsa facturi imense la capitolul imagine? Că toate prostiile făcute până la această oră ar trebui cumva să fie reparate, pentru a stopa căderea din sondaje? Am mari îndoieli în acest sens, fostul edil al Sibiului și actualul instalator de sisteme de irigații de la Cotroceni pare că nu captează mesajele ce-i vin din societate. Este surd ca o scândură și perfect rigid în reacții. Îndepărtarea lui Mihalache e un semn bun, dar insuficient. Parțial, președintele și-a dat seama că nu miroase deloc bine cârdășia pe față cu Antenele și a mișcat câțiva nebuni pe tabla de șah. Dan Mihalache s-a dus să sforăie solemn la Londra, încetând pentru o perioadă să-i mai sufle în ceafă. Dar faptul că l-a numit ambasador pe fiul unui afacerist sibian, Ilie ”Gigacalorie” Grădinar, nu arată decât continuarea tradiției penibile românești, aceea de a înșuruba în funcții călduțe puișorii familiilor celebre sau odraslele milionarilor vremii. Nu a rectificat absolut nimic și continuă să se scalde în aceeași baltă cu apă stătută. Este, cel puțin până acum, o figură prezidențială ce ignoră totul fără jenă. S-a cățărat cu dibăcie pe podiumul ”autismului” politic.
4. „Avem senzația ca suntem un grup destul de mare, aici vedeți un grup mic.” – spunea Marian Vanghelie în Parlament la revenirea pe scena politică. Un tupeu inimaginabil și o recuperare spectaculoasă a verbului din partea lui ”Almanahe”, în prezent șeful Partidului Dreptății Sociale (PDS). Un șmecher, un alt penal al politicii românești ce se pregătește acum să încalece caii Primăriei Capitalei. Va candida Vangheleonul? Mai întâi va propune candidații pentru sectoare și abia după aceea își va anunța, triumfător, intențiile. ”Să schimbăm lucrurile în bine” spunea, au și sindicatele alături de PDS, Vanghelie a studiat Dreptul în pârnaie și se simte acum mai pregătit ca niciodată pentru a gestiona miliardele bucureștenilor care, după câteva porții de fasole cu ciolan, îl vor vota în masă și-l vor pupa pe obrăjori. Se spune, pe bună dreptate, că cine se aseamănă joacă în aceeași horă și se merită unii pe alții. Folclorul nu va fi contrazis nici de data asta. Dacă „Goagăl” nu va mai fi hărțuit de procurori, va avea toate șansele de partea sa în drumul către primărie. Votanți sunt, vrăjeală din partea candidaților este și ea destulă, sacoșe cu pomană se mai găsesc. Deci nu mai lipsește nimic. Vanghelie vă garantează încă o șușă pe care o meritați cu vârf și îndesat.
5. De ce audiențele TVR sunt mici și instituția este văzută și astăzi ca o prelungire a statului ce încearcă să înfunde omul de rând? E extrem de simplu: pentru că nu face nimic ca să schimbe această imagine de satrap și de slugă a politicienilor în același timp. Televiziunea Română folosește în mod fraudulos datele private ale cetățenilor pentru a-i intimida și șantaja pe cei care au declarat că nu prind canalale TVR pentru a nu plăti taxa aferentă. Reporterii bat la ușa oamenilor și filmează cu camera ascunsă, într-o manieră total lipsită de deontologie. „Propagandă în favoarea totalitarismului și puterii politice, cultul personalității, minciună în favoarea puterii, luptă neobosită împotriva drepturilor și libertăților omului, instigare la ură și violență, promovarea prostului gust și imposturii culturale și în divertisment, dezinteres pentru informația utilă publicului…” – este părerea unui cetățean nemulțumit de atitudinea postului public. Dacă s-ar mai curăța cumetriile și s-ar face ordine printre directorii de departamente, ar fi posibil ca și profesioniștii din TVR să poată respira cu ușurință. Deocamdată este imposibil, ”gaura neagră” din Calea Dorobanților este utilă pentru a șterge fundul clasei politice. Să ne trăiască, zic! Sunt ai noștri, ca brazii.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 6 (1205) – 18 aprilie-8 mai 2016
