Corina Crețu, argument beton pro Brexit

de Mihai Enciu , 10 iulie 2016
Corina Crețu, argument beton pro Brexit

Stând strâmb și judecând drept ar trebui să-i înțelegem pe britanicii care își doresc ieșirea din UE. Cum dracului să nu îți dorești să te cari dintr-o organizație în care până și o țoapă de teapa Corinei Crețu a ajuns comisar european? Ce spune această fază de prost gust despre integritatea și criteriile de competență ale UE? Spune că e prea de tot ca o demoazelă de companie care s-a integrat cu Ion Iliescu și, ulterior, cu fosila de Colin Powell să ajungă să împartă banii europeni produși de contribuabilul englez. Din păcate însă nu acest tip de argumente stau pe masa alegătorului britanic, ci niște idei crețe rezultate din tigvele unor politicieni precum Boris Johnson sau Nigel Farage.Flăcăii ăștia tomantici pun pe seama UE toate frustrările unei populații îmbătrânite și depedente de serviciile cetățenilor second hand importanți din fostele colonii. Ardoarea cu care taberele pro și contra Brexit se înfruntă pe ultima sută de metri a ajuns la paroxism după ce deputata laburistă Jo Cox din tabăra „stay” a fost asasinată în plină stradă de un dezaxat cu drept de vot care s-a opus cu pistolul și cuțitul unor idei. Asta în timp ce pe Corina Crețu n-a agresat-o nimeni, deși și ea este foarte dornică să stea. În UE, vreau să zic.

Când dai 22,4 miliarde de euro

pe mâna comisarului european Cordina, pardon, Corina Crețu te cam enervezi. Cam aceasta este suma pe care atât salahorul britanic din portul Liverpool cât și șaormarul român care doarme sub poduri au plătit-o ca și contribuție la bugetul UE. Și ce s-a făcut cu acești bani, se poate întreba pe bună dreptate tax-payer-ul britanic!  Păi, o parte a ajuns pe mîna komisarului Corina. Și, logic, s-au dus dracului pe proiecte imbecile de falsă reconversie profesională sau pe construcția de terenuri de sport în pantă, sau pe finanțarea unor autostrăzi pe care nu circulă nimeni. Mâna largă și capul sec sunt atributele acestei Uniuni în care așa zisele proiecte de dezvoltare regională sunt doar o mască prin care companiile germane și franceze livrează pentru săracii Europei bunuri greu vandabile pe o piață liberă.

O mare parte din contribuțiile statelor membre se toacă pe furajarea unui sistem birocratic absurd, sutufos și ineficient care parazitează instituțiile europene. Turme de eurodeputați cu turme de consilieri și mii de funcționărași pe care, spre exemplu, Corina Crețu îi trimite să-i ducă și să-i aducă chiloții de la spălat! Păi, așa? Da! Furajarea aparatului birocratic de la Bruxelles, întreținerea sediilor gigantice, sutele de milioane de euro pe care ștăbărimea coruptă îi sifonează exact ca în România pe achiziții inutile contra unor comisioane grase sunt argumente pentru care orice țară ar trebui să facă exit. Dar cum să invoce eurodeputatul eurosceptic Nigel Farage  astfel de argumente când inclusiv el și nevastă-sa umfă lefuri babane de la UE?     

Prostia în stare pură a liderilor UE

ar trebui să fie un alt argument forte al englezoilor dornici să lase Europa cu chiloții-n vine. Gargara pe tema imigranților sau discuțiile fără sens despre alocațiile pe care supușii lui Wayne Rooney le plătesc copiilor celor ce slugăresc pe plantațiile de peste Canal nu-s argumente. Să fim serioși! Păi când un imbecil ca Mario Draghi vine și anunță că Banca Central Europeană va tipări 1,1 trilioane de euro ca să salveze economiile statelor UE aflate la vale cum să nu te apuce dracii? Ce uniune este asta în care șmecherii își fac suma pe spinarea fraierilor necompetitivi la export? Adică, vreau să zic, in vreme ce Germania și Franța, principalii exportatori ai UE, vor face profituri frumușele pe seama devalorizării euro, resturile Europei vor ma da o gaură la curea. În acest context dezbaterea pornită cu surle și trâmbițe de englezoii cu ceafa subțire este dacă nu puerilă măcar tembelă. Țărișoara stâncoasă care trăiește din sofistica, imorala și ilogica inginerie bancară derulată la drumul mare în City-ul londonez, face nazuri pe teama unor prăpădite de beneficii sociale oferite unor work-ări de mîna a doua care le șterg babele la cur. Dacă preocuparea imbecililor de tip Boris Johnson și Nigel Farage ar fi fost pentru nivelul de trai al propriilor cetățeni argumentul pentru ieșirea din UE ar fi trebuit să fie tiparnița lui Draghi și nu alocația copilului de instalator polonez, care, culmea, mai și plătește taxe și impozite statului englez ca să o obțină.

În loc de o dezbatere serioasă despre schizofrenia UE

avem parte de o șuetă populistă pe seama unor teme marginale impuse de politicieni gargaragii. Despre ce se mai poate discuta într-o campanie electorală în care un om este împușcat în plină stradă de un retardat care se vrea parte a unei decizii atât de importante cum este Brexit? Poate că ar trebui să discutăm despre dreptul la vot și despre sănătatea mentală a unei societăți care pune ștampila în mîna unor dezaxați. Dincolo de nevoia de reformă a UE, care devine pe zi ce trece o formă fără fond, poate s-ar impune un referendum european pe tema desființării acestei iluzii comunistoide care este statul social. Europa nu trebuie să uite că regimurile comuniste care au parazitat aproape jumătate de continent nu s-au bazat doar pe tancurile sovietice sau pe starea de beție a lui Churchill pe care Stalin l-a corupt cu o votcă. Ar trebui să vedem ce efecte majore poate avea discursul populist al unor imbecili care trăiesc de pe urma voturilor unor mulțimi tot mai alienate și tot mai bulversate de o economie bazată pe consumul de iluzii și nu pe producția de bunuri. Poate că ar trebui să observăm ce ușor poți duce de nas oamenii terorizați la propriu de atentate teroriste apărute peste noapte în cotidian și amăgiți cu iluzia unui trai decent plătit din zero-uri bancare fără acoperire. D-aia vin și zic, Brexit n-ar trebui să fie despre ieșire, ci despre intrare. Despre intrarea într-o lume normală la cap, în care să vorbim mai mult despre pâine și mai puțin despre pixeli și zerouri și în care să ne uităm la ce ne adună și nu la ce ne separă. Un lucru este limpede și aici este cheia. Într-o organizație condusă de Corine multe și Crețe promovate pe ușa din dos a negocierilor sulfuroase dintre politicieni imbecili și nu pe competențe n-ai nici un motiv să rămâi. Dar soluția nu este să pleci tu, ci să le pui masa în cap și să plece ele. Ele sau ei, cum i-or chema, Angele, Hollanzi, etc.  

Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 10 (1209) - 27 iunie-17 iulie 2016

Loading...

Comentarii

  • Marcel

    01 septembrie 2016 15:40

    Corina Cretu e creatia lui Iliescu .Mumia ne-a lasat o parasuta cu salar de 10000 euro pe luna din banii nostri .Taci si inghite .

    raspunde comentariului
  • gogu

    10 iulie 2016 22:55

    Când 90 din funcționarii statului și 40-50 la privați sunt puși pe pile, cunoștințe, relații și șpăgi și atunci te mai miri omule că se votează la greu partidul asociat cu șpăgile, furtișagurile și învărtelile până sus de tot? Păi omul gândește că dacă-i votează pe ăi de fură la greu o avea și el norocul să nu fie prins... Milioane de angajați cu alte milioane membrii de familii și asta-i socoteala , ăsta-i totalul... Simplu, nu trebuie mari hanaliști să analizeze cazul. AȘA-I PLACE MAJORITĂȚII, e rușinos dar satisfăcător pentru ei, că Dumnezeu e mare și iartă.

    raspunde comentariului
+