HomeActualitateCum l-a turnat Cristi Borcea pe Neculai Onțanu

Cum l-a turnat Cristi Borcea pe Neculai Onțanu

Dimineață devreme în penitenciarul Jilava. Comandandul închisorii tocmai trage ultimul fum de țigară și deschide geamul să se aerisească, în timp ce suduie ușor în gând: "'Tu-vă muma-n cur cu legea voastră antifumat, doar nu credeți că vin aici să-mi bat capul cu scursurile societății și nu pot să fumez și eu ca tot omu' ". Ridică telefonul de pe birou și latră scurt:

– Au venit ăia de la DNA?

Ofiţerul de serviciu ia poziţia de drepți și confirmă:

– Da, să trăiți. I-am dus jos, la paisprezece, la interogatorii.

– Mișcă și adu-l și pe Borcea acolo!

– L-am dus deja, să trăiți!

– Bă, tu ești idiot? L-ai dus acolo fără să-ți zic io? Băăăă, tu vrei s-ajungi să păzești căcații de câine în parc? Tâmpitule!

Trântește telefonul la loc în furcă și se întinde lung. "Bă și ăștia cu DNA-ul lor, ce-or mai vrea de la săracul Cristi. Nu le-ajunge că l-au înfundat? Se țin de capul lui doar ca să-mi strice mie combinațiile". Pleacă spre camera paișpe cu scârba întipărită pe față. Pe drum îi sună telefonul. Ascultă cu atenție, apoi urlă:

– Ce trei mii, ai înnebunit? Am zis cinci mii, altfel nu vede liber de Paști. Bă, voi vă jucați cu mine? Ia vedeți că acu' întorc foaia, cât e el de senator.

"Tâmpiți, domnule, numai tâmpiți. Eu le zic clar că trebuie să ung toată comisia și ei…"

Intră în camera paișpe exact când unul dintre cei doi de la DNA rostea tare:

– Domnule Borcea, dacă ne spuneți cine era în spatele afacerii cu terenurile din Barbu Văcărescu, putem să punem pârghiile în mișcare și să vă obținem o reuducere consistentă a pedepsei. Vă rog să vă gândiți bine la asta!

Fostul acționar de la Dinamo strânge din buze și lasă capul în jos, apoi șoptește stins:

– Nu știu, degeaba insistați, nu sunt un turnător!

– Domnule Borcea, gândiți-vă bine. Ar fi un ajutor important pentru noi. Pe lângă scăderea perioadei de detenție, poate reușim să vă comutăm ultima parte a pedepsei în arest la domiciliu. Ați avea numai avantaje cooperând cu noi.

– Nu, nu, degeaba insistați. Nu știu nimic! Nu sunt un turnător!

[Patru ore mai târziu]

Cei de la DNA au sacourile date jos și pe fețe le curge abundent transpirația. Unul dintre ei își trosnește nervos degetele. De cealaltă parte a mesei, Cristi Borcea stă cu ochii în dușumeaua tocită. A albit aproape de tot. De-acum nu va mai avea nevoie decât de spray roșu când merge la meciuri. Clatină ușor din cap, în timp ce buzele-i rostesc aproape necontenit:

– Nu știu, nu știu, nu știu, nu sunt un trădator.

Lângă ușă, în picioare, comandantul închisorii se scarpină apăsat pe buric și încearcă să mascheze ghiorăitul mațelor cu o tuse seacă. "Frate, ce e căcatul ăsta de interogatoriu? Mi-e foame și ăstia nu mai termină odată, ia că-mi bag eu picioarele". Pune mâna pe un scaun și se așează fix în fața lui Borcea. Se uită cu milă la el, dar rostește amenințător:

– Bă, Cristi, eu m-am săturat de povestea asta! Dacă nu le zici oamenilor ăstora ce vor să știe, jur pe copiii mei că pică toată combinația cu alea trei bagaboante pe care vrei să ți le aducem la "vizită" săptămâna viitoare. Și o să fac în așa fel să afle și Valentina, pe surse, că fuți în închisoare tot ce prinzi!

Borcea oprește brusc clătinatul din cap și tresare ca electrocutat. Se gârbovește sub șocul loviturii sub centură. Umerii îi coboară jos de tot. Ridică privirea din pământ și șterge cu dosul palmei cele două lacrimi care o luaseră la vale, pe obraji. Parcă nu-i vine să creadă că e adevărat ce a auzit:

– Mi-ai face tu una ca asta?

Comandantul dă hotărât din cap:

– Mi-e foame, Cristi, și stăm de aproape cinci ore aici. Las-o-n morții ei de treabă! Hai, zi-le oamenilor ce vor să afle. Altfel îți dau cuvântul meu că nu mai fuți nimic până ieși de-aici!

Fostul finațator cu vise de Champions League își împreunează palmele într-o rugăciune mută și îngână mai mult pentru el:

– Onțanu.

– Mai tare, Cristi, nu te-am auzit!

– Onțanu! Neculai Onțanu! El a fost!

Comandantul rânjește superior, se îndreaptă spre ușă în timp ce aruncă peste umăr:

– Eu am plecat la masă. De-acum vă descurcați și singuri. Hai, Cristi, n-ai de ce sa fii trist, săptămâna viitoare îți aduc fetele și te punem pe picioare.

Apoi iese.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare