În jurul orei 17:00 PM, când din radioul dat pe România Actualităţi a răzbătut vestea că Adrian Năstase va fi eliberat, în coşarul de la Cornu s-a lăsat, preţ de câteva clipe, o tăcere mormântală. Apoi, un vacarm asurzitor a urmat: găinile cotcodăceau, cocoşii cucurigeau, gâştele găgăiau, raţele măcăiau, curcanii cloncăneau, iar bibilicile bibileau. Toate orătăniile erau extrem de bucuroase şi cum de n-ar fi fost, săracele, când de şapte luni şi jumătate aşteptau această clipă, aşteptau să se întoarcă Stăpânul, Împăratul, El Însuşi, Omul Irepetabil, singurul capabil să le dea să mănânce din palmă, şi lor, şi lui Ponta?!
Angajaţii nu erau mai puţin fericiţi. Chiuind şi îmbrăţişându-se, nu le venea să creadă că binefăcătorul lor şi al patriei nerecunoscătoare urma să revină printre ei, ca o legendă vie, scăpată din puşcărie. Aşa că vă daţi seama, când am ajuns şi noi acolo, să luăm pulsul evenimentelor la cald, atmosfera era deja incendiară, iar gâtlejurile încinse abia de se lăsau răcorite de ţuica de fabricaţie autohtonă. Nu-i de mirare că am reuşit să găsim cu greu pe cineva în stare să se exprime coerent, care ne-a declarat:
„Ezistă dreptate pe lumea asta! Cine are carte are parte! Iar cine are trei cărţi, ca domnu’ Adrian al nostru, are parte şi de libertate! Cine spunea că nu mai e preţuită învăţătura în România? Io cred că şi Vlădău ăla, asasinul de la Perla, dac-ar scrie măcar un thriller erotic, şi tot i-ar înjumătăţi judecătorii pedeapsa! Că judecătorii apreciază, dom’le, un autor bun, că ei e citiţi, ştie!” După ce s-a mai liniştit puţin, dând de duşcă un ţoi de ţuică şi trei pastile de Extraveral, că i-o luase inima la galop de fericire, omul ne-a explicat că sătenii din Cornu intenţionează să-i organizeze celui mai iubit fiu al comunei o ieşire triumfală de la Jilava.
„Am văzut cum a ieşit din puşcărie Nuţu Cămătaru, da’ ăla avea un cal negru-tăciune, deci se simţea vinovat! Pă când noi ne gândisem să-i aducem lu’ domnu’ Năstase un armăsar alb complet, ca să arătăm ce imaculat e el! Ei, da’ când am auzit de scandalul ăsta cu caii din Anglia ne-am răzgândit! Păi ce, voiai să spună iar occidentalii că îi sfidează domnu’ Adrian? Aşa că ne-am hotărât: o să luăm cea mai mare găină de la Cornu, punem şaua pe ea, scări, hăţuri, tot harnaşamentul, şi i-o aducem la închisoare, să încalece pe ea ca-n basme şi să vină zburătăcind peste câmpuri, de la Jilava pân’ aici!”
Când l-am întrebat cum e posibil să existe o asemenea găină uriaşă, interlocutorul nostru, abţiguit deja, s-a cam şucărit şi ne-a repezit: „Păi de ce, domnu’ ziarist, să nu eziste, că vrei matale? Asta-i găină d-aia fermecată, crescută din fonduri europene într-o lună cât altele într-un an! He, auzi la el ce întrebare! Bine, bă, scârţa-scârţa pe hârtie, da’ crezi că domnu’ Adrian e un găinar obişnuit, să crească orice pasăre? Şi apoi, care-i problema matale? Adică dacă ezistă în România un premier ajuns, dintr-o leafă de slujbaş la stat, miliardar în dolari şi colecţionar de vangogi adevăraţi, de ce n-ar ezista, bă, şi găini uriaşe?”
exclusiv online
