Că marți sunt trei ceasuri rele a fost o vorbă valabilă nu doar pentru Bizanțul cucerit de turci pe 29 mai 1453, ci și pentru America atacată de o mână de fanatici pe 11 septembrie 2001 și pentru Belgia lovită de șoc și groază de mai mulți demenți ieri, 22 martie 2016. Au ce au, pare-se, jihadiștii ăștia cu ziua de marți. Dar se cuvine să ne întrebăm: oare miercuri putem sta liniștiți? Oare joi putem răsufla ușurați? Sau vineri, sâmbătă și duminică putem avea și noi un sfârșit de săptămână care să nu fie și sfârșitul vieții?
Au murit iar oameni, femei și copii, a căror singură vină a fost că s-au aflat prea aproape de niște fiare cu chip de om, fără ca nimeni să-i avertizeze că acei bipezi cu creierele spălate de ”religia păcii” sunt, de fapt, mai răi și mai cruzi decât patrupedele însetate de sânge din junglă. Vinovații nu-i știm și poate nici n-o să-i aflăm vreodată, căci au plecat spre cele 72 de virgine care, la ora asta, trebuie să-și fi făcut deja două-trei himenoplastii, la câți zevzeci jihadiști s-au aruncat în aer de dorul lor în ultimii ani. Complicii îi știm însă foarte bine. E suficient să deschideți televizorul și-i veți vedea: sunt oamenii politici impotenți și gângavi care acum plâng cu șapte rânduri de lacrimi de crocodili pe umerii familiilor îndoliate. Politicienii noștri sunt hoți, sunt bandiți și tâlhari la drumul mare, dar ai occidentalilor sunt mai răi: sunt criminali, cu mâinile la fel de pătate de sânge ca teroriștii pe care i-au nutrit la sân. Căci degeaba te lauzi că ai integrat o minoritate când ai lăsat acea minoritate în boii – sau cămilele – ei, să facă fiecare cum îl taie capul (vorba vine, de obicei ăștia taie capul altora) și să se educe pe unde nimerește, dacă nimerește. Degeaba te dai modern și multicultural când nu faci nimic să-i aduci pe niște grobieni din Evul Mediu măcar până prin secolul XX, dacă nu până în ziua de azi. Hollande, Merkel și ceilalți adepți ai frățietății universale sunt la fel de vinovați ca înaintașii lor împăciuitoriști, care l-au lăsat pe un zugrav să devină Fuhrer și să le distrugă pereții cu rachetele răzbunării.
Și ce facem noi, europenii, când vedem un atentat pe stradă? Păi, ce să facem, ne facem că nu l-am văzut. Sau, după caz, ne punem pe Facebook poza clasică cu ”Je suis…” – după caz Charlie, Paris, Bruxelles și unde or mai vrea jihadiștii să dea cu bombardeaua. Ori, mai nou, luminăm marile clădiri în culorile drapelului națiunii îndoliate, într-un gest de solidaritate, care, cu siguranță, o să-i facă pe teroriștii ISIS să nu mai doarmă noaptea, de atâtea remușcări. Și, evident, nu uităm să atragem atenția că nu toți musulmanii sunt teroriști, că trebuie să ne avem ca frații cu ei, deci să le dăm și pe mai departe alocații babane, dreptul la nemuncă și, normal, libertatea totală de a merge la moscheile apărute precum ciupercile după ploaie și de a asculta predicile unor exaltați care le zic în fiecare zi că Europa creștină trebuie să piară.
În loc să pună mână de la mână și să trimită o armată zdravănă în teritoriul controlat de ISIS, care să smulgă pentru totdeauna acest cancer de pe trupul omenirii civilizate, liderii europeni freacă țiparul prin birouri, ”căutând soluții”. În loc să taie robinetul ajutoarelor sociale, ipocriții de politicieni occidentali continuă să dea pomeni cu două mâini familiilor musulmane cu puradei fără număr, ca să aibă cine-i vota. În loc să închidă toate medresele și școlile islamice din inima Europei și să-i oblige pe copiii musulmani să meargă la școli laice, unde să-nvețe și ei că fecioare nu mai există nici la mănăstire, darămite în Raiul Profetului, liderii europeni o țin langa cu drepturile omului. Dar ce drept îi permite omului să-l arunce în aer pe omul de lângă el? Pe un șarpe veninos degeaba îl crești în casă, îl lași să facă pui și zici că, la a treia generație, puii sunt domesticiți – ei te vor mușca la prima ocazie, căci n-ai avut grijă să le smulgi și colții cu venin. Câtă vreme copiii musulmani vor fi lăsați să devină fanatici musulmani teroarea nu va părăsi sufletul europenilor.
Sau poate o va părăsi, peste nu mulți ani, când musulmanii vor fi atât de numeroși în Europa încât, așa cum prevestea Michel Houellebecq, nu va mai fi nevoie să pună bombe, fiindcă își vor alege ei politicienii care să ne conducă pe toți și să ne impună și ce culoare trebuie să aibă covorașul pe care ne vom ruga cu fața către Mecca. Atunci nu va trebui să ne mai ferim de atentate în Europa, ci doar să ne rugăm ca omul care sună la ușă să fie poștașul, și nu călăul ISIS.
Update: În numele Academia Cațavencu și a libertății de exprimare vă anunțăm că această opinie este doar a unora dintre redactorii A.C., nu a întregii redacții. Suntem deschiși la dezbateri pro/contra-islam/religie/refugiați și vă mulțumim pentru deschidere.
