Când eram școler la mama, ah, ce ploaie și ce vânt, mi-a plăcut foarte mult o poezie de Arghezi, unde, printre altele, se spunea: ”căci Dumnezeu, pășind apropiat, Îi vezi lăsată umbra printre boi”. Așa mi l-am închipuit toată copilăria mea pe Dumnezeu: un bătrân sfătos, cu barbă albă, gata oricând să se opintească alături de plugar ca să-i scoată brăzdarul din noroi, gata oricând să șteargă cu năframa de borangic lacrimile unui neam prea opintit. Și de-aia mi-au plăcut întotdeauna bisericuțele noastre din Ardeal, mari doar cât să-ncapă în ele părintele și-o mână de credincioși. Acolo l-am găsit mereu pe Dumnezeul copilăriei mele, pe acel bătrân blând, care de dojenit dojenea, dar nu lovea niciodată. Apoi am ajuns, crescând mare, prin cele străinătățuri, să trec pragul unor catedrale imense, construite în sute de ani. Erau așa de mari încât, privind în sus, aveai impresia că te strivesc, că ești prea mic și prea neînsemnat, că Dumnezeul care te privea din înaltul cupolei era Dumnezeul lui Iacov și al lui Moise și al lui Isaac, acel Dumnezeu gelos al evreilor, care nu mângâia, ci pedepsea.
De aceea nici nu mi-a plăcut ideea Catedralei Mântuirii Neamului, o măgăoaie cum nici Ceaușescu, dac-ar fi fost creștin, n-ar fi îndrăznit să viseze. Și nu atât pentru că o grămadă de bani folosiți la construirea ei sunt dați dintr-un buget mult prea mic ca să-i mai cuprindă și pe profesori, și pe medici, și pe copii, și pe bătrâni, și pe bolnavi, dar suficient de mare ca să ostoiască setea de glorie a unui patriarh a cărui deviză pare să fie nu ”Nihil sine Deo”, ci ”Nihil sine CEO”. Ideea Catedralei nu mi-a plăcut pentru că sunt sigur că într-o construcție megalomanică n-am să-l găsesc niciodată pe Dumnezeul copilăriei mele. Cred că și Lui îi e teamă de un spațiu așa de uriaș și n-are să se arate prea curând acolo.
În acest context, ideea celor de la Taxi, de a face un clip care să critice inițiativa acestei monstruozități arhitectonice, a fost interesantă. Nu la fel de interesantă a fost distribuția, căci e cam aiurea să vezi atâția artiști de șușanele, care și-au făcut avere cântând pe la nunți, cu suta de parai lipită pe frunte, vorbindu-ți despre smerenie, cumpătare, detașare de cele pământești și alte valori creștine. Să-l vezi pe un chitros hrăpăreț ca Bănică Jr criticând lăcomia PF Daniel e de-a dreptul comic, dacă n-ar fi tragic. Să o vezi pe doamna Teo, care a făcut bănuțul gros spălând zilnic creierele românilor cu manele și maneluțe, cu Salami, Guți, Costi Costițe și alți pitici Minune, vorbind de rău despre Catedrală e de-a dreptul de porc. Să o auzi pe Andreea Esca povestindu-i cât de mult îi place lui Dumnezeu lemnul, când ei îi plac poate și mai mult aurul, argintul și alte metale prețioase pe care nu prea ar fi avut ocazia să le cumpere dacă dl Adrian Sârbu plătea taxele la stat, e ipocrizie curată. Cum la fel de ipocrite mi se par toate vedetele din clip care, deși bagă mâna-n foc că lui Dumnezeu îi plac spațiile mici, n-ar trăi nici să le pici cu ceară într-o viloanță mai mică de 200 de metri pătrați.
În locul acestor îmbuibați mi-ar fi plăcut să-i văd cântând, alături de Dan Teodorescu, pe cei direct afectați de faptul că milioanele se duc la Catedrală în loc să meargă la cei care au disperată nevoie de ei. Mi-ar fi plăcut să văd cântând un medic stagiar de la Urgențe, cu leafă o mie de lei și trei ore dormite pe noapte, un profesor de olimpici care face șase ore de meditații ca să-și poată plăti chiria, un copil bolnav, care ar putea fi vindecat dacă am avea dotări prin spitale, un bătrân care să nu fie obligat să-și înghită obida și să cerșească, după zeci de ani de muncă, fiindcă pensia nu-i ajunge nici de pâine cu cartofi, un cuplu tânăr forțat să trăiască din lefuri de mizerie într-o garsonieră de 15 metri pătrați în Ferentari. Dacă aș fi văzut măcar unul dintre oameni ăștia cântând, mesajul mi-ar fi mers la suflet. Așa, e doar o ipocrizie în cea mai pură stare. E ca și cum violatorii din Vaslui s-ar apuca să țină predici feministe și noi chiar i-am crede.
Dar acuma, dacă tot s-au apucat artiștii de treabă, nu m-ar deranja să meargă până la capăt. Că uite, mâine-poimâine ne bagă Erdogan ditamai moscheea în București – despre asta nu cântați nimic, vedetelor? Alo, domnii de la Taxi, nu merită și giga-moscheea un hit la fel de inventiv? Sau vă e teamă că, dacă v-ați lua și de măgăoaia islamistă, o să se enerveze vreun Abdul și vă schimbă numele trupei din Taxi în ”mașină-capcană” cât ai zice ”Alah Akbar”?
