Nea Jean Pădureanu, supranumit Lordul, a dovedit că asta a rămas și în pușcărie: un Lord. Adicătelea Maestrul Cooperativei, datorită căruia Gloria Bistrița juca în perioada de glorie 2-3 meciuri pe bune într-un sezon, nu s-a pus pe scris cărți pe care să le cumpere tot dumnealui după lansare. Nu, dl Pădureanu a fost un gentleman și s-a declarat tot timpul pe moarte. Diabeturile, infarcturile, Alzheimurile și încă vreo duzină de boleșnițe dăduseră năvală asupra nobleței sale, de așteptam cu înfrigurare știrile fiecărei dimineți, să citim despre martirul Justiției băsiste Pădureanu, taman ridicat la Ceruri.
Iată că Justiția a respectat întocmai prevederile celor două Coduri Penale, eliberându-l condiționat pe muribundul nea Jean. Odată ieșit pe poartă, re-condiționatul a intrat brusc în aria de acțiune a lui Arsenie Boca, revelându-ne un chip rotofei și deloc marcat de suferință. Reînviatul miraculos s-a declarat imediat gata să se apuce "de treabă", în locul unei convalescențe binemeritate. Ba chiar ne asigură că acum Bistrița este cea care are nevoie de-o "gură de oxigen", iar pe asta orașul și-a câștigat-o prin eliberarea sa.
Mai aflăm, tot din mărturiile neicusorului, că perioada de cantonament a fost una plăcută, cu gardieni civilizați și mâncare bună, de acasă. E clar că imaginile cu temnițe insalubre unde nenea Jean se stingea lent pe o laviță mucegăită sunt acum de domeniul trecutului, nemaifolosind la nimic. Oxigenul Pădureanu nu are timp de pierdut sau bolit, Bistrița așteaptă nerăbdătoare să fie și ea resuscitată în timp record, numai cu prim-ajutorul primului ei Lord. Nea Jeane, tot mai mișto ar fi fost măcar o carte, scrisă pe bune cu tot ce știi matale din fotbalul românesc. Dar aiasta chiar nu se putea, Majestate, că se mai făcea de un Lot al Fotbalului băgat la tastat după gratii despre alianțele matrimoniale ale principilor valahi.
De la noi – sănătate și spor la treabă, plus multe realizări senioriale în beneficiul fotbalului autohton. Glorie Bistriței, hai liberare pentru ai noștri!
