Știți povestea. Proprietarii Cumințeniei Pământului sunt dispuși să vândă opera lui Brâncuși cu 11 milioane de euro. Statul român dispune doar de cinci și speră ca șase să se strângă din donații. Până în septembrie. Asta înseamnă cam 30.000 de euro pe zi. Și nu merge. Până acum, după vreo 10 zile, s-au strâns vreo 25.000 de euro. În ritmul ăsta, cumpărăm cel mult o lesă cu diamante pentru câinele lui Orban, rămas singur și trist, lângă magnolie.
Putem discuta foarte mult despre reacția poporului român la propunerea asta. Despre cât suntem de meschini sau de răi, de proști sau de inculți. Dar nu despre asta e vorba. Una din legile de bază ale democrației spune că poporul e suveran, deci are dreptate și când greșește. Noi greșim grav nedonând bani pentru Cumințenia Pământului. Dar avem dreptate să nu donăm.
Cum să donezi, când statul român are un fond de urgență, la dispoziția guvernului, de vreo sută de milioane de euro pe an, pe care îi sparge pe prostii. Apropo: dacă aș fi jurnalist, aș verifica cât din banii ăștia s-au cheltuit în ultimii zece ani pe urgențe reale (diguri, drumuri rupte de ape, sinistrați etc).
Cum să donezi, când Ministerul Culturii are anul ăsta un buget de 170 de milioane de euro, din care 99% merge pe cheltuieli curente, cu 25% mai mult decât în 2015? Știți ce înseamnă cheltuieli curente în ani electorali? Înseamnă achiziții la prețuri umflate, pentru a aduna bani de campanie.
Cum să donezi, când autoritățile locale sparg banii destinați culturii pe niște tâmpenii incredibile? La mine în oraș s-a reabilitat o statuie cu 75.000 de euro și tot ce s-a făcut a fost frecarea ei cu Cilit Bang (nu e o exagerare, l-am văzut cu ochii mei pe „reabilitator” cu Cilit-ul și cu cârpa în mâini). Tot la mine în oraș s-au plătit 250.000 de euro pe un grup statuar urâțel, care imită alt grup statuar mișto.
Cum să donezi, când Primăria Capitalei are anul ăsta un buget de un miliard de euro pe care îi dă pe ciment prost, borduri scumpe și gazon la preț de marijuana?
Pe de altă parte, cum să nu donezi? Cum să lași minunăția aia să ia drumul străinătății din cauză că suntem conduși de niște tâmpiți cinici?
Dar nu așa se face. Vorba lui Dinică în Filantropica, mâna care nu spune o poveste nu primește pomana. Iar Guvernul comunică extrem de prost în campania asta.
Nu văd influencerii români la tv, într-o serie de spoturi cool, în care să ne roage să donăm bani. Să fie Hagi pentru fotbaliști, o femeie mișto pentru mine, Cărtărescu pentru snobi, Salam pentru maneliști… Ce, numai trupa Taxi poate aduna mecle cunoscute?
Nu văd exemplul personal al politicienilor. Dacă aș candida vara asta la ceva, aș dona o sumă măricică, doar ca să apar la știri.
Nu văd un PR smart de organizație. M-ar fi convins o știre despre un partid care a făcut o colectă paralelă și acum donează o sută de mii de euro din partea membrilor săi. Și aș fi auzit ceva despre unul din puzderia de ONG-uri pro-cultură și care acum tac ca peștii, deși e momentul lor.
Nu există (vă garantez, am vorbit cu niște oameni), pentru că nu s-a gândit nimeni la asta, o colectă discretă, dedicată marilor corporații prezente în România. Vodafone o să dea niște bani. Și Timken. Și Coca-Cola România. Și Cris-Tim. Dar trebuie să le ceri. Sunt tone de branduri românești care ar plăti bani grei numai ca să-și pună pe ambalajele produselor și inscripția “donator pentru Cumințenia Pământului”.
Pixul meu, dacă aș avea o fabrică de biscuiți, aș scoate un sortiment numit “Cumințenia Gustului”, sau “Biscuitele Pământului”, în forma operei lui Brâncuși, și aș dona 30% din prețul de raft statului, pentru achiziția din toamnă.
Ar putea să doneze banii ăștia Petrom-ul, cu benzina lui scumpă deși s-a ieftinit țițeiul. Ar putea s-o facă Biserica Ortodoxă, pentru care 6 milioane de euro înseamnă doar lumânările vândute de Paște. Nu e greu deloc să aduni 6 milioane de euro în patru luni, în România. Ai de la cine. Dar trebuie să comunici corect . Și să te adresezi oamenilor care pot face lucrurile să se miște.
Sigur, băieții ăștia de la Guvern fac un experiment. Vor să vadă dacă ne-am trezit. Dacă suntem popor sau o adunătură de triburi organizate după sistemul de operare al telefonului. Suntem popor, dar unul care se uită chiorâș când i se cer bani, pentru că ori de câte ori i s-au cerut bani, o lepră s-a îmbogățit.
Închei. Nici eu n-am donat pentru Cumințenia Pământului. O s-o fac în septembrie, pe ultima sută de metri. Tot sper, însă, ca până atunci, unii dintre cei care au violat țara asta în toate formele să aibă un moment de rușine, sau de oportunism cinic și să facă niște donații semnificative. Nea Cocoș, dai și matale 500.000 de coco? Pisi Udrea? Domnu’ Tehnologica Radion? Ăla micu’ a lu’ Cășuneanu, cu Bugatti? Domnu’ cu brânza Brădet? Pescariule, dormi, mă?
Hai, că se poate…
