Deși sunt renumiți în întreaga lume pentru prestațiile jalnice în materie de bărbăție, nordicii au demonstrat nu de puține ori în ultimii ani că au mai mult sânge în instalație decât toată ginta latină la un loc. Adică n-or fi ei latin-lover-i, ca noi, italienii sau spaniolii, bunăoară, dar, când e vorba de dovedit că nu sunt purtători ilegali de sex, oamenii chiar o dovedesc. Uite, islandezii, de pildă: au dovedit-o acum câțiva ani, când, în loc să-i înfieze pe bancherii ticăloși care aduseseră finanțele în sapă de lemn, cum au făcut alte țări, pe islandezi i-a durut în rotulă și au lăsat băncile să crape rând pe rând. Rezultatul? Economia lor a crescut, a celorlalți – și a noastră, evident – s-a dus de râpă, pentru că nu-i e ușor unui contribuabil slab să țină în cârcă și să-l treacă prin criză pe un bancher umflat de la țâța statului.
Și un alt exemplu de bărbăție ni l-au dat islandezii ieri, când, auzind ce vrăjeli a mai făcut premierul lor, care și-a ascuns niște bănuți prin Panama și a ”uitat” să-i mai declare la Fisc, vreo 20.000 de islandezi au ieșit în stradă să-i ceară uitucului demisia. Pentru chinezi, 20.000 de oameni e o scară de bloc și nici pentru noi nu-s prea mulți, dar raportat la populația Islandei, de 330.000 de gorobeți cu totul, 20.000 înseamnă mai bine de 6%. Ar fi ca și cum, la o populație de 19 milioane de locuitori, cât are România, ar ieși în stradă, să-i alunge pe hămesiții din Parlament care ne bagă mâna în buzunar, peste un milion de oameni. Or, atâția români la un loc n-am văzut nici când a bătut România pe Argentina sau când s-au dat trei drujbe și două tigăi moca în promoție la Cora.
De fapt, cred că nici n-ar trebui să iasă un milion de români în stradă. Și juma de milion ar fi suficient. N-am fost mai mult de 30.000 când l-am trimis pe Ponta în șomaj, însă, pe de altă parte, Ponta e unul singur, iar în Parlament sunt câteva sute. Dar chiar și așa, nu cred că,dacă am ieși doar o sută de mii de oameni în fața Parlamentului, n-ar tremura osânza pe aleși și nu s-ar înghesui, care mai de care, să-și dea demisia, de teamă că altfel românii răsculați ar putea arde etapele până la Ignat. Însă, precum vedeți, n-a ieșit nici țipenie. Și încă premierul islandez a ascuns niște mărunțiș, comparativ cu cât au ciordit aleșii noștri – numai uitați-vă la scandalul retrocedărilor, la Dosarul Microsoft și la alte dovezi de frățietate ale mafiei transpartinice – și vă veți da sema că la noi s-au ascuns nu milioane, ci zeci de miliarde.
Și totuși, nu iese nimeni în stradă. De ce nu iese? Una la mână, pentru că, în vreme ce islandezii mai găsesc vreun om cinstit prin toată clasa politică, dacă cotrobăie bine, noi sigur nu găsim niciunul. De aici, această lehamite, dar nu doar de aici. Ci și din faptul că românul ”se descurcă”. El știe că nu doar aleșii lui fură, ci și el ciupește, de pe unde apucă. Dacă ar veni unul ca Țepeș, să-nceapă să facă dreptate cu mitraliera, cine-i mai garantează românașului nostru micuța ciupeală zilnică? De aceea preferă să stea acasă și să-și bombăne nemulțumirea pe Facebook, între două partide de Solitaire. Pentru că Facebook a devenit o modalitate de defulare care convine de minune politicienilor. Lumea nu-și mai urlă, ca-n anii 90, în stradă nemulțumirile, o face de pe Internet și nu deranjează pe nimeni, cu atât mai puțin pe hoții care ne conduc.
Așa că, dacă prin absurd vrea vreunul dintre voi să-și facă partid revoluționar și să-i alunge pe șnapanii care se tot succed la putere, are două posibilități să scoată lumea la protest, în Anul Domnului 2016: ori o păcălește că s-au băgat moaște noi la Patriarhie și atunci are în stradă o juma de milion de entuziaști, ori taie țeava prin care intră netul în România și atunci are garantat în stradă un milion de feisbuciști, furioși că au fost lăsați fără drogul zilnic.
