Pegas – povestea merge mai departe (I)

de Academia Caţavencu , 29 august 2015
Pegas – povestea merge mai departe (I)

A fost bicicleta copilăriei noastre urbane și, cu siguranță, unii o mai păstrează încă, frumos împachetată, în apartamentul părintesc, ca și cum ar spera, într-o zi, să-i pună în față o tavă de jăratic și ”căluțul înaripat” să-i poarte iar, ca vântul și ca gândul, în șaua lui lunguiață, spre cine știe ce aventuri. Pe vremuri, când nu existau iPhone-uri și console, și ochelari de soare cu Mp3, era un must să ai bicicletă Pegas, care era semnul statutului de ”tip cool”.

Povestea Pegas a început în 1972, când Ceaușescu, proaspăt întors dintr-o celebră călătorie în China și Coreea de Nord, a fost impresionat să vadă că toți pionierii cu ochi migdalați umblau pe biciclete și s-a întrebat, caragialian: ”Faliții noștri avem, dar de ce n-avem și noi bicletele noastre, dragi tovarăși și pretini?”. Și, ca prin farmec, am avut. Imediat s-a înființat la Uzina Mecanică Tohan din Zărnești o secție de biciclete pentru tineret. Bine că nu s-a dus Ceaușescu și-n vizită la Rolls Royce, că ne-am fi petrecut copilăria în limuzine…

Dar bicicleta Pegas a fost un succes și s-a vândut în zeci de mii de exemplare. Nu erai pionier sadea sau utecist de omenie dacă n-aveai și Pegas pe balcon. Și totul a fost minunat, până a venit Revoluția și piața a fost inundată de biciclete de import, care erau, ca și filmele de pe vremuri, bune, proaste și chinezești. Cum astea chinezești erau și cele mai ieftine, s-a umplut piața de chinezării. În condiții normale de temperatură și presiune, un brand ca Pegas ar fi rezistat lejer pe o asemenea piață plină cu ciurucuri.

Conducerea uzinei n-avea însă habar, după decenii întregi de post socialist, cu ce se papă capitalismul. Managementul defectuos și faptul că directorii de atunci n-au avut nici glagorie, nici papagal să găsească investitori (și poate că nici nu i-a interesat), au dus la dispariția brandului Pegas. Așa că, în loc să avem și noi o a doua firmă de succes mondial, după noua Dacia, făcută cu ajutorul francezilor, am avut niște manageri incompetenți, care nici usturoi n-au mâncat, nici Pegas n-au fabricat, nici pensia nu le miroase urât…

Tot răul spre bine, am putea spune, pentru că, după mulți ani, cineva a avut ideea reînvierii brandului ”Pegas” și curajul de a porni la drum tot cu micul căluț înaripat, în plin capitalism sălbatic. Dar despre aventurile post-revoluționare ale bicicletei Pegas vom vorbi data viitoare… (va urma)

Comentarii

  • aaa

    25 septembrie 2015 12:14

    Cred ca bicicletele Pionier erau mai bune. La Pegas cu ghidonul ala idiot, abia ca tineai drumul drept. Nu mai zic de sa, ca daca stateai putin mai pe spate de dadeai cu capul de asfalt

    raspunde comentariului
  • stelian

    18 septembrie 2015 12:03

    si in ialomita se fac biciclete httpcasoteca.roin-romania-se-produc-biciclete-bmx-bmx-trinx

    raspunde comentariului
+