Povestea alegerilor din Rusia are un final previzibil: prinţul Putin călare pe calul fermecat câștigă alegerile în uralele poporului fericit că a fost blagoslovit cu un asemenea conducător curajos şi destoinic.
E drept că unii dintre supușii lui au cârtit pe la colţuri că prinţul Putin nu e, de fapt, prinţ, ci un ispravnic dedulcit la borcanul puterii, iar unicornul e doar o mârțoagă luată cu japca de la țigani, căreia i s-a lipit în frunte un corn de capră râioasă.
Dar prinţul Putin nu s-a lăsat doborât de asemenea zvonuri răutăcioase, ba chiar s-a dovedit de către isprăvnicie că cei care le răspândeau erau plătiți de regii din apus pentru a fărâma dragostea poporului pentru așa comoară de prinţ cum nu s-a mai văzut şi nici nu o să se mai vadă pe tărâmul Maicii Rusia.
Însă poporul nu s-a lăsat înșelat şi, pentru a-şi dovedi dăruirea faţă de prinţul Putin, a făcut tot felul lucruri năstruşnice. Se spune că un mujic s-a jurat că nu mai pune picătură de votcă în gură până când acesta nu îşi câștigă regatul, lucru de mirare, care nu s-a mai pomenit din încă vremea prorocilor. Alţii, care îşi spuneau Martorii lui Putin, s-au zidit într-o grotă cu neveste, copii şi alte vieţuitoare care trăiesc pe lângă casa omului, spunând că nu vor ieşi de acolo decât la a treia venire a lui Putin. Până şi oamenii sărăci şi fără posibilităţi şi-au arătat devotamentul faţă de prinţul Putin, abținându-se de la bătutul nevestelor miercurea şi vinerea şi cu două săptămâni înaintea alegerilor.
Dar toate au trecut şi prinţul Putin, acum uns ţar, împreună cu supuşii săi, va trăi în pace şi fericire în cei şase ani de domnie, despre care nici măcar nu se ştie sigur că vor fi ultimii, pentru că acesta poate aduce legile regatului pe nebănuite şi întortocheate căi ale… poveştii.
