Grupul Infracțional Organizat, secțiunea Senat din Parlamentul României are tentative kim-ir-sen-iste cu privire la libertatea de expresie, dar presa noastră cea de toate zilele nu tresare și nu transpiră în dezbateri publice nici măcar un scâncet. Tembeliziunile de știri sunt de departe cele mai orwelizate în a eluda realitatea. Realitatea lor, a cititorilor de prompter și a mihalacheilor care le tastează știrile, rămâne bucla cu înmormântarea celei mai “pline de viață” turnătoare a fostei Securități, Paula Iacob și alte năzbâtii can-can-iste. Tot pe muzică de „jeoneoregretăriăn”. Adică Madam cânta la fel de frumos pe cât ciripea la fosta Securitate.
* Am uitat să vă zic ieri că până și Constituția le bate obrazul suinelor care legiferează în secțiunea Senat a noii Ferme a Animalelor și care au votat așa zisa Lege a Defăimării Sociale. Articolul 30 al oropsitei Legi fundamentale ne zice că sunt inviolabile: „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public” și că se interzice orice fel de cenzură. Iar în ceea ce privește defăimarea socială, acesta se pedepsește, conform legii, doar dacă sunt implicate: “țara, națiunea, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”. Adică vorbim despre națiune, rasă, clasă și religie, în nici un caz de apartenența la un grup politic.
* Și de ce vorbesc de apucăturile anilor ’50 cărora le este tributar Liviu Dragnea? Din cauza faptului că a introdus în lege și noțiunea de “origine socială” (Paragraful c. care definește “grup social” în așa-zisa Lege). Adicătelea ne întoarcem iar la “originile sănătoase”, la alde „tovarășul Ion Iliescu, fiu de revoluționar, el însuși revoluționar”, „de-al nostru, dintre noi”? Să știm să ne pregătim de un nou Canal și tăiatul de stuf.
* Dar să vă dau un exemplu concret despre cum funcționează jurnalismul de prompter, să nu mă acuzați de defăimarea acestui grup defavorizat profesional. Cazul este absolut real, dar, din cauza faptului că se repetă în orice calup de știri al oricărei tembeliziuni de știri, nu-l particularizez. Știrile dimineții (alea care te fac să te duci mai vesel la scârbici, că nu ți s-a întâmplat nimic). Pe ecran apare titlul: „Autobuzul groazei” iar prompteristul începe să vorbească adoptând mina unui om îngrozit. „Un autobuz cu 42 de persoane a fost implicat într-un accident rutier în judeţul Nucontează”. După câteva detalii despre locul producerii accidentului, intră în direct purtătorul de cuvânt al poliţiei din județul Nucontează care aduce lămuriri referitoare la caz. În accident au fost implicate două autoturisme “Dacia”, nu a existat decât o victimă rănită uşor, iar un microbuz care a vrut să evite o coliziune cu cele două autoturisme a ieşit în afara părţii carosabile. Este inutil să mai spun că intervenţia purtătorului de cuvânt a fost amplu ilustrată cu imagini în care nu apărea nici un autobuz şi nici măcar microbuzul, dar „burtiera” cu titlul „Autobuzul groazei” a continuat să fie difuzată pe ecran. La finalul ştirii, prompteristul i-a mulţumit politicos purtătorului de cuvânt pentru precizările despre accident şi a continuat (să nu cumva să strice burtiera): „Vă reamintim că un autobuz cu 42 de persoane a fost implicat într-un accident în judeţul Nucontează”. Păi cât de prost să fi să citeşti din prompter o tâmpenie după ce purtătorul de cuvânt al poliţiei tocmai ce ți-a infirmat tâmpenia?
* Manipularea populaţiei cu ajutorul tembeliziunilor este un fenomen extrem de periculos, într-o ţară în care „datul cu părerea” este un sport naţional. Pentru analiştii din Bucureşti România începe la Ciorogârla şi se termină la Popeşti Leordeni. În afara acestor repere nu există nimic decât o lume idilică pe care vorbitorii de serviciu (și de servicii) de prin studiouri o prezintă cum vor ei. Tembeliziunile, ca și politicienii, sunt capabile să zugrăvească o altă ţară, o altă lume şi un alt adevăr. În tot acest timp instituţiile care ar trebui să se ocupe cu monitorizarea informaţiilor care sunt deversate zilnic de pe micile ecrane tratează problema manipulării cu duhul blândeţii. Iar senatorii cu lipsă de duh.
