O scrisoare emoționantă a lui Dumnezeu plecat în vacanță în Marea Britanie circulă de câteva zile pe internet. Acesta spune în felul următor:
„Sunt Dumnezeu și sunt la Londra. Unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Sunt mândru că am reușit să ajung anul ăsta aici pentru că am avut multe de rezolvat în România și nu credeam că ajung și eu pe undeva în vacanța de vară. Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor: „te mai întorci?”. Și uimirea când spun „da”. Cum să nu mă întorc?
Evident că vin cât mai repede acasă. Am o catedrală de primit, mai multe biserici de supravegheat și trebuie să veghez la buna desfășurare a vieții românilor. Adică le-am dat liberul arbitru și uite ce fac oițele mele. Se uită la Mircea Badea care înjură zilnic țara.
Ce este Occidentul…?
Un loc cu o altă identitate. E amestecat din pricina globalizării, dar jur că nu mă supăr dacă-n biserica mea văd și oameni de altă etnie, nu doar români. Păi nu sunt eu pentru toată lumea?
Oamenii p-aici sunt mai liberi, dar și mai indiferenți. Adică se plimbă pe stradă cum vor, se pupă cu cine vor și nu-i critică nimeni. O vorbă de ocară, nimic! Nici musulmani care să se detoneze nu prea am văzut. Bombe sunt ca peste tot, unele sexy, altele vai de ele.
Observ că aici relația dintre oameni e strict profesională. Nimeni nu-i interesat de altul și îl ajută doar așa… din politețe. Puțini mai știu să bârfească. Feministele sunt plictisitoare și mă deranjează cu flash-mob-urile lor, homosexualii se îmbracă mai bine ca pițipoancele din România și oamenii își amintesc de mine doar când se întâmplă ceva și spun toți „o, Doamne!”.
Vreau să mă întorc în România. Și sper să aduc și câteva elemente din străinătate pe care să le îmbin frumos cu ce avem în țară. Pentru că ce-i frumos și lui Mie îmi place.”
Citește o altă scrisoare din Marea Britanie:
