HomeActualitateVine omul de zahăr de la suveranistul lumii? Ce...

Vine omul de zahăr de la suveranistul lumii? Ce fac lăscăricii?

Până de curând, două situaţii păreau fără limită: iohannisismul şi hans-klemmismul. Iată, că cel puţin, deocamdată, de Hans Klemm, România necolaboraţionistă a scăpat. Cel puţin o lume s-a stins. Cea a protocoalelor, a decorărilor torţionarilor, a dictatului comercial asupra miniştrilor sau cel puţin asta speră mulţi români, odată cu venirea la post a lui Adrian Zuckerman, noul ambasador pus politic de Donald Trump. 

Cât despre iohannisism, acea stare perpetuă de ură şi încrâncenare, de tensiune socială permanentă, românii pot scăpa doar prin vot. E la mâna lor, dar şi a softului STS, a cărui algoritmi pot fi lucraţi, ca sânii chelneriţelor din spatele sălii de mese de la Popotă. 

De Departamentul de Stat românii au auzit de pe vremea când sperau să vină americanii şi să le readucă Regele pe tron. În perioada comunistă, toate gândurile bune erau transmise spre funcţionarii de acolo. Dar pentru că nici dragostea nu e perpetuă, cum niciun organism statal nu e veşnic calibrat doar democratic (mai are şi nişte leviere pe acolo, prin părţile esenţiale), a venit vremea când Departamentul de stat a hotărât, fără a avea medici calificaţi, cine e clinic sănătos şi cine e bolnav în ţara parteneră. 

Experimentul anticorupţiei nu ar fi reuşit fără Ambasada SUA. Acolo s-au pus la cale toate acţiunile legale sau pe marginea legii, cine cu cine se leagă în protocoale, câte funii şi câţi lăscărici se mai trimit sub acoperire prin lumea civilă. 

Graba lui Hans Klemm de a mai vizita odată Deveselu ni s-ar fi părut o tresărire sentimentală de adio, dacă analistul militar Radu Tudor nu ar fi insistat cu întrebarea adresată preşedintelui: când înăspriţi supravegherea suveraniştilor, odată cu repetarea iformaţiei că a fost şi el la scutul antirachetă? Să fie vreo legătură? Sau doar o coincidenţă?

Este prea bine cunoscută vechea preocupare a Departamentului de Stat privind mişcările naţionaliste. În viziunea lor, acestea sunt cele mai grave bombe sociale, adevărate atentate la securitatea statelor. Întreaga istorie recentă a Departamentului de Stat a arătat că funcţionarii de acolo şi-au băgat năsucurile doar în statele uşor penetrabile, nu oriunde. O Victorie Nuland era mare la Bucureşti, un fel de comisar, dar nu cu mari reuşite în democraţiile consolidate.

Duminică e zi de foc mai mult pentru candidaţii la prezidenţiale şi staff-urile lor decât pentru popor. Multă lume are sictir. De fapt, inapetenţa electorală  a şi fost calculată de omologii Departamentului de Stat. Un apetit redus l-ar face pe Iohannis, posesorul de şapcă prezidenţială, din nou mandatar al statului barbă cot. Dacă primarii PSD, într-o răbufnire de orgoliu, îţi mobilizează electoratul, Dăncilă are o şansă. Dar e vorba de un plus de un milion de alegători. Pot fi apţi combatanţi sau rămâne treaba la mâna STS-ului?

Nu ştim dacă Hans Klemm va sta să-şi predea mandatul. Ce ştim e că un ambasador politic e altceva decât unul administrativ. 

Întrebarea întrebătoare e dacă ideea cu supravegherea forţelor suveraniste mai prinde sub mandatul noului ambasador sau treaba s-a mermelit în graba fugii paralele pe şosea a Conaşului Lăscărică şi a judelui crem a la crem? 

Adrian Zuckerman e trimisul celui mai mare suveranist de pe planetă. Ce vor mai face lăscăricii şi capetele de cretă din spaţiul public şi privat al Securităţii? Se vor opune sau vor schimba macazul? Băieţii au o versatilitate de pomină. Te pomenenşti că din globalişti se fac suveranişti şi se caută unul pe altul precum beţivii din poezia lui Ion Mureşan?

 

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare