Istoricul 15 septembrie a devenit 17 în 2012, dar raportul entuziasm-vreme se păstrează. În cam toată țara plouă, afluxul de tineri către școli fiind entuziasmant. Îi privim pe micuți și ne-ntrebăm, sincer, „oare iau și ei 6 la bac?”. Nu-mi puneam o astfel de întrebare, pe cuvânt de absolvent, dacă Patriarhul Daniel nu atrăgea atenția asupra degradării în care se găsește școala românească. Vă dați seama, dintre toți, lui îi este cel mai frică pentru că o generație din ce în ce mai proastă poate să greșească atunci când dă restul la cruciulițe și moaște.
Copiii din ziua de azi par mai fericiți de începerea anului școlar decât am fost noi vreodată. Era și greu să ne bucurăm când știam că în trei luni de vacanță n-am fost în stare să ne cumpărăm nici măcar un tamagotchi, pe când azi, la numeroase școli din București îi vezi frecând touch-screenurile cu voioșia pe care o afișam noi când frecam vasele după masă. Pentru 1 leu farfuria, dacă aveai spirit antreprenorial.
Dacă e cineva care se bucură literalmente de începutul anului școlar, acela e jurnalistul. Apar noi, dar aceleași vechi, știri, care diferă de vechile, dar mereu aceleași, evenimente estivale. Bătăi între elevi, lovituri aplicate profesorilor, striptease, elevi porno, elevi horror, de toate pentru toți. Profesorii, în schimb, sunt din nou timorați și par speriați. Îi înțeleg pe mulți dintre ei, doar priviți câți vânzători de șaormă au ieșit din generațiile trecute. Oare-n viitor ce o să fie cu de toate?
