„Coliziunea” – divertisment și… cam atât

de Gâsca Prin Apă , 28 octombrie 2016
„Coliziunea” – divertisment și… cam atât

În „Collide”, Casey (Nicholas Hoult) este nevoit să își reviziteze trecutul întunecat ca să o salveze pe femeia iubită - un set up uzat, dar britanicul Eran Creevy pare un om de film capabil să escaladeze stereotipurile. Ce-a de-a doua încercare a sa ca regizor, ”Welcome to the Punch” este o poveste despre asocierea dintre erou și nelegiuit, un cadru potențial banal, dar care a dus la un film de acțiune reconfortant de fluent. Următorul său film, prezentul ”Collide”, scris împreună cu F. Scott Frazier (XXX: the Return of Xander Cage) promite să fie un alt thriller/film de acțiune omogen al regizorului.

Alături de Hoult, în film îi mai regăsim pe Felicity Jones-unii zic că într-un rol sub potențialul său-, Sir Ben Kingsley și Sir Anthony Hopkins, o distribuție impresionantă. Creevy, care a fost producător asistent pentru ”Layer Cake” al lui Matthew Vaughn, nu are numai ochi pentru acțiune, ci și pentru interpretare. În  ”Welcome to the Punch” de pildă, prestația actoricească devine tot mai convingătoare pe măsură ce piesele se așează în puzzle, fără să ne dea impresia de”reașezare pe parcurs”.

Scena în care Casey încearcă marele jaf este însă, cam îngrijorătoare - un moment luminat sumbru și supraîncărcat de efecte speciale. Din fericire, restul acțiunii pare să conțină accidente cât de cât ”veritabile” și cascadorii adevărate, grație prestației celor 21 de cascadori. O scenă de urmărire pe Autobahn adusă la viață doar prin efecte speciale este ultimul lucru pe care vor să îl vadă amatorii de filme de acțiune dar constatăm că regizorul e capabil să creeze pe alocuri și acțiune tangibilă, ”pământeană” și asta e promițător.

Poate că filmul ar fi avut mult de câștigat dacă Kingsley și Hopkins ar fi împărțit o scenă. E frustrant și chiar paradoxal să constați că, deși în distribuție există două legende, ele nu ajung să fie puse față în față, într-o scenă memorabilă, a la ”Heat”. Ben Kingsley se distrează de minune în film, adesea fiind plin de umor când își dă drumul ca personaj negativ sau impredictibil. Da, zic unii, joacă o altă față a Mandarinului dar actorul a făcut limpede niște alegeri curajoase în pielea lui Geran-traficantul de droguri.

Și lui Anthony Hopkins i se reproșează o impersonare resuscitată a lui Hannibal Lecter dar realitatea este că avem doi antagoniști interpretați cu măiestrie care îl pun pe Hoult într-o veritabilă joacă de-a șoarecele și pisica. Și în ciuda celor nouă vieți, acestuia îi lipsește, din perspectiva unor opinenți, charisma necesară unui protagonist masculin. În sensul că nu reușește să fie mereu convingător ca leading man, ca un erou badass, dispus să facă totul pentru a-și salva iubita.

Distribuția dovedește că are ce arăta și ne menține interesul în ciuda raporturilor nedezvoltate dintre personaje. Avem povestea de dragoste prea „napolitană”  (scenariu de clasă C, zic unii!), avem gafe stilistice iar unele dialoguri sunt stupide (dacă nu revoltătoare!) lăsând impresia că există doar ca material de umplutură, ca filmul să ajungă la lungimea necesară. Însă acțiunea se derulează în forță și ne rămâne puțin timp de gândire sau de cârcoteală, deși întrezărim, cumva, linia de sosire 99 de minute mai tarziu.

Coloana sonoră cuprinde 12 piese pop compuse de Ilan Eshkeri și este interesantă, rece, omniprezentă, potențând acțiunea. Unul din posterele filmului arată așa de rău (valiză disproporționată, mașini zburând nerealist prin aer) încât e imposibil să nu-ți placă!

Dacă sunteți amatori de divertisment pur, luați bilet cu încredere. Joel Silver este producătorul filmului (”Die Hard”, ”Lethal Weapon”, ”Matrix”) și aste e o garanție că așteptările voastre cu privire la calitatea scenelor de acțiune din ”Collide” vor fi satisfăcute.

Comentarii

+