După ce am văzut în Piața Universității la protestele anti-RMGC și la Costinești în prima zi a Galei Tânărului Actor, dacă mai aud pe cineva în tramvai plângându-se de „tineretul din ziua de azi!” probabil că îi voi aplica pe loc o reducere la stadiul prenatal, chiar pregerminativ.
Vestea bună e că noua generație de actori a teatrului românesc are cu ce să se laude. Aseară am avut ocazia să-i privesc primii cinci concurenți de la secțiunea „Individual” (Ioana Cheregi, Dumitru Georgescu, Alexandra Caras, George Dometi și Alexandra Apetrei) și două piese de teatru din secțiunea Grup („Omul pernă”, după Mardin McDonagh, cu studenți de la Universitatea Babeș-Bolyai și „Pisica verde”, de Elise Will, cu studenți de la UNATC). Sincer, mi-e cam milă de juriu, iar dacă lucrurile continuă așa și-n zilele următoare, Obama are de luat o decizie mai ușoară cu privire la intervenția în Siria decât jurații de la Gala HOP. Nu exagerez!
Pentru ziua de ieri, premiul neoficial Academia Cațavencu în valoare de 100.000 de euro acordați în felicitări sincere se duce la spectacolul „Pisica verde”. Trebuie să fie o performanță să faci o excelentă piesă de teatru tragi-comică având la dispoziție doar patru scaune și sase actori. Dacă nu mă credeți pe mine, o să vă povestesc de un copil foarte simpatic din public, care, la început râdea cu gura până la urechi și exclama sfătos „Bună asta!”, dar căruia i-a cam căzut fața la final când a văzut despre ce era vorba de fapt. Cei șase tineri care au întruchipat cu talent personajele au fost: Rareș Andrici, Irina Antonie, Andrei Cătălin, Anghel Damian, Diana Roman și Georgiana Vișan. Sfatul meu e să rămâneți cu ochii pe ei.
„Vina” pentru calitatea înaltă Galei este a regizorului Radu Afrim, directorul artistic al evenimentului. Dacă în anii trecuți, la proba impusă, concurenții trebuiau cu toții să joace același text, Afrim a decis ca, anul ăsta, lucrurile să o ia un pic razna, în sensul bun al expresiei. Tinerii actori au trebuit să-și interpreteze idolii în rolurile lor cele mai cunoscute. Aseară am văzut o Catherine Zeta-Jones (Ioana Cheregi) din „Chicago” care ar face-o geloasă pe Catherine Zeta-Jones cea din viața reală. Elvis Presley (Dumitru Georgescu) a ținut sala-n hohote, iar preferatul meu a fost Cristian But în rolul lui Roberto Benigni în rolul lui Guido (actingception!) din faimosul „La vita è bela”. Nu știu o boabă de italiană, dar am înțeles tot, am râs mult și m-am bucurat când l-am auzit pe tânărul actor cum a strecurat câteva mențiuni despre „Gold Corporation” în tăvălugul verbal specific marelui actor italian pe care l-a interpretat.
Cam atât pe ziua de azi, revin și-n zilele următoare cu impresii de la Gala HOP. Până acum, îmi place mult ce văd.
Exclusiv online
