Alin Dincă (Trooper): ”României îi lipsește o revoluție adevărată care să zguduie tot sistemul și care să îl curețe de hoți, de corupți, de analfabeți, de prostituate de lux…”

de Eugen Cișmașu , 10 decembrie 2016
Alin Dincă (Trooper): ”României îi lipsește o revoluție adevărată care să zguduie tot sistemul și care să îl curețe de hoți, de corupți, de analfabeți, de prostituate de lux…”

Prima veste bună ar fi aceea că rockul românesc nu piere, chiar dacă unele dintre legendele lui au cam ieșit la pensie iar altele au dat jacheta cu ținte, de protestatar, pe costumul Armani, de afacerist. A doua veste bună ar fi faptul că, în prezent, generația matură a rockului autohton dă câteva nume care nu numai că au voci bune, dar și gândesc sănătos și vorbesc pe măsură. Unul dintre aceste nume este Alin Dincă, vocalul celor de la Trooper. Și nu numai al lor. Dacă nu ne credeți, căutați-l pe Facebook…

Știu că metalele merg bine în România – mai ales ferul și haurul. Cum mai merge însă muzica heavy-metal?

Heavy-metalul nu a fost niciodată „la modă”, așa ca nu l-au cautat foarte tare “samsarii” din FM. Din fericire, există încă oameni care gândesc singuri și care nu au nevoie de tot felul de “specialiști” care să le ghideze preferințele muzicale. Văd o mulțime de puștani și puștoaice care încep să-și caute stilul, să-și caute muzica, total indiferenți la ce oferă mass media. În clipa asta pot să spun că unele dintre cele mai importante găști din “industria” muzicală din România sunt găști difuzate doar de radiouri nisate. Nu auzi aproape nicăieri Trooper, Alternosfera, Subcarpați… și totuși reușim să facem săli pline. Mă gândesc că ăsta trebuie să fie un semnal de alarmă pentru marii “descoperitori” din FM. Dar sunt sigur că mă gândesc doar eu, ca prostul. Ei nu or să înțeleagă nimic în următorii mulți ani. Preferă prietenia falsă și interesată a veșnicilor 4-5 artiști pe care îi puteți asculta toată ziua la radio. Dar după cum spuneam, norocul nostru e că nu am fost niciodată la modă. Rockul este un stil cu personalitate, și dacă te dai după modă din șase în șase luni… asta înseamnă că ești un cârciumar. Muzica o faci în primul rând pentru tine. Dacă și alți oameni rezonează cu ce ai simțit tu, ei, asta este varianta cu adevărat câștigătoare.

Ca să te iau pe partea economică: pentru trupa Trooper a fost un an bun, ați avut cântări, concerte?

Trooper are mereu concerte. În funcție de timpul pe care vrem să îl alocăm concertelor, avem concerte. Nu suntem una dintre găștile care vor să cânte de 300 de ori pe an într-un singur loc doar ca să intre banul în cont. Vrem să mergem de maximum două ori într-un an în același oraș. Maximum. Iar asta nu pentru că ne e silă sau pentru că nu ne place să cântăm, ci fiindcă nu vrem să facem ceva doar pentru bani. Nu vrem să suprasaturăm un oraș cu prezența noastră doar ca să mai luăm niște bani. Considerăm că strategia noastră e mai de viitor, un fel de investiție în longevitatea noastră. Așa că da, am avut concerte multe anul ăsta, dar nu atât de multe în același oraș încât să fim trupa de serviciu pe care dacă nu o vezi azi, nu-i nimic, o poți vedea săptămâna viitoare.

Ești foarte implicat pe plan social. De ce nu te implici și pe plan politic? Adică avem atâția lupi și vulpi în Parlament și să n-avem măcar un Coiot?

Nu vreau să-mi pierd credibilitatea. Partidele politice din România sunt niște cuiburi de șerpi. Nu există partid curat. Toate formațiunile astea lucrează împotriva oamenilor. Toți sunt mână în mână și nu sunt interesați decât de furturi. Dacă aș avea atât eu, cat și ei ghinionul să ajung cumva în Parlament… cred că după două săptămâni ar angaja micuții un sniper. Nu pot să suport ticăloșia asa politicianistă. Visez să îi văd în pușcării pe băieții ăștia care conduc țara de atâția ani de zile. Partea proastă este că nici cei de la DNA nu fac nimic în sensul ăsta. Nici judecătorii nu fac nimic. Nici serviciile nu fac nimic. Deși sunt 1000 de servicii. Toți sunt mână în mână. Ni-i plimbă pe la televizor, fac cu mâna către cameră, duc degetul la nas, se scobesc și ce-or mai face, ca apoi să iasă bine-mersi și să-și reia activitatea de interlopi. Aștia sunt oamenii care au permis ca România să se ducă dracului. Toți analfabeții ăștia cu doctorate cumpărate. Nu înțeleg cum românii au putut crede că un om ca Oprea are doctorat. Omul nu știe să vorbească, se pensează – și, cum ar zice Seinfeld, „not that there˒s anything wrong with that!”, poartă pantaloni cu un număr mai mic și are lac pe unghii. Pun pariu că acasă, alături de un pahar de vin și o friptură medium rare, sparge și câteva semințe. Omul este ușor rătăcit în societate. Nu și-a găsit exact locul în fața scenei la concertele lui Vijelie. Păi noi acum avem partide? Serios? Niște glume proaste. Oprea, Blaga, Boc, Ponta, Dragnea, Udrea, Băsescu, Crin, Becali, Irina Loghin? Aștia sunt politicieni? Cascadorii plânsului. Ființe care prin deciziile lor omoară oameni în România în fiecare zi. Aici se moare de foame și de frig.

Tot mai mulți tineri susțin că niciunul dintre actualele partide nu-i reprezintă și de aceea nu merg la vot. Asta e atitudine zen sau inconștiență?

Din punctul meu de vedere, singura variantă reală, însă imposibilă, este ca lumea să iasă la vot, iar dacă nu are cu cine să voteze… ei bine, să anuleze votul. Asta este lecția de care au nevoie mizerabilii. Din moment ce noi vrem de zeci de ani să votăm contra cuiva și nu pentru cineva, ieșirea este foarte departe. Avem nevoie în școli de profesori care să îi învețe pe copii încă de mici care este treaba cu politica. Nu să afle întâmplător de la televizor atunci când se ceartă Becali cu Tatoiu. Pentru că, dacă asta vedem, asta înțelegem. O să considerăm că este normal să fie așa. Exact cum trăim cu impresia de ani de zile că Bianca Drăgusanu este o femeie frumoasă sau că în România se joacă fotbal. Politica este o treabă foarte importantă. La noi este ignorată. Devin virale subiecte politice doar când moare cineva în mijlocul drumului sau când unul dintre cretini dă un tun mult prea mare. Nu ne gândim că în realitate zilnic mor oameni în România din cauza politicienilor, din cauza politicii manevrate greșit. Dacă oamenii aștia mor în spital, în casă, se sinucid în șură sau se împușcă în cap… nu ne afectează. Nu am văzut. Nu văd, nu există! Tu realizezi că Paul McCartney, deținătorul brandului Beatles, este primul muzician care a strâns o avere de un miliard de dolari? După 55 de ani de muzică, după zeci de hituri mondiale, după mii de concerte ca Paul McCartney! Iar la noi vine un primar și fură direct 400 de milioane? Sau, poftim, Cocoș era bănuit de spăgi de 80 de milioane de euro! Tu înțelegi ce spun aici? Înțelegi că nu mai avem valoarea banului sub nicio formă??? Autostrăzi de zeci de milioane de euro kilometrul, școli de milioane de euro, wc-uri de 280.000 de euro… toate, investiții de stat. Nu mai avem nicio legătură cu realitatea! Aaaa, să nu uităm de panseluțele alea care costau nu știu câte milioane de lei vechi firul. Și noi privim la spectacol și atât.

Ce-i lipsește României ca să iasă din Evul Mediu?

României îi lipsește o revoluție adevărată pornită de oameni fără interese politice și financiare. O revoluție care să zguduie tot sistemul și care să îl curețe de analfabeți, de corupți, de hoți, de prostituate de lux și cam de toate personajele ce animă acum România din posturi de conducere. Tu înțelegi că în România lui 2016 politicienii încă mai folosesc afișe electorale în care spun „vă redăm țara” sau „vă dăm pensiile înapoi”... cum să citești așa ceva și să nu te revolți? Cum să treci peste mizeriile astea? Cum să treci peste „țara lucrului bine făcut”? În România nu este nimic bine făcut de 26 de ani. Nu că era înainte. Însă eu vorbesc despre perioada asta, când chiar se putea face ceva. Înainte eram sub ocupație, dar acum?! Sunt aproape 30 de ani în care niște politicieni închipuiți nu au făcut NIMIC. Și nu este o exagerare. Nu au făcut NIMIC. Faptul că România de acum este mai aproape de normalitate față de România din ˒91, aia a lui Iliescu, de România aia în care studenții erau bătuți, violați și amenințați cu moartea, nu înseamnă că țara a fost ajutată în vreun fel de politicieni. Dimpotrivă. Eu cred că este o evoluție naturală, că totul a urmat cursul firesc al evoluției oamenilor obișnuiți. Ne-am schimbat noi, așa că s-a mai schimbat în bine câte ceva și în România. Dar nu pentru că am fi avut vreun catalizator politic. Generații întregi cresc într-o țară în care cultura este îngropată, serviciile medicale lipsesc cu desăvârșire, școala a rămas doar un mit etc. Ce așteptări să avem? Mamele își învață copiii că băieții cu plete sunt sataniști, tatuații sunt infractori și fetele cu fustă scurtă sunt curve. Deci ce pretenții putem avea? Și partea și mai nasoală este că proștii mereu cred că dețin adevărul absolut. Prostia lor este adevăr universal. Dacă ar putea, și pentru asta sunt gata să pun pariu cu tine, mulți ar vrea să ardă vrăjitoare din nou în centrul orașului. Iar privitorii ar filma cu telefoanele mobile și ar urca pe facebook. Trăim într-un nou Ev Mediu. Nu ne diferențiază decât telefonul mobil și faptul că putem să aprindem rugul cu o brichetă... nu trebuie să mai lovim pietrele între ele…

România e țara unde toți sunt luați pe nepregătite de orice: primarii de inundații, SMURD-ul lui Arafat de accidente aviatice și milițienii de ursuleți fugari. Care ar fi soluția să devenim și noi mai pregătiți?

Păi cred că, așa cum spuneam mai devreme, este nevoie de o schimbare generală. Nu se mai poate face nimic cu jumătate de măsură. Ori tăiem din rădăcină, ori nu tăiem nimic și lăsăm buruienile să ne acopere. Ca să facă bani mulți, oamenii acceptă chiar să fie considerați proști. Nici măcar mândrie și orgoliu nu mai au când simt mirosul de bani. Se prefac direct că nu știau că în decembrie ninge, că în octombrie plouă, că în august este canicula… Nu știau. Ce să le faci? Amenzile pentru toate chestiile astea sunt mult mai mici decât banii pe care îi încasează din lucrări… așa ca preferă o amendă și mult somn în rest. În România mai există problema aia majoră – cei aflați în funcții importante nu au specializare sau măcar o școală în acel domeniu. Aș vota pentru o lege care să nu permită ca într-o funcție publică să activeze un om care nu are pregătire în acel domeniu. Un om care nu poate demonstra că a terminat școli pe bune. Le-aș da teste, examene, i-aș analiza cu tot felul de comisii. Noi punem pe oricine oriunde. Tu constientizezi că Udrea a fost ministru în România? Că Videanu a fost ministru? Nici nu mai discut despre trepădușii de liga a doua și a treia. Niște mici scuipători de semințe ajunși peste noapte să poarte costum, pantofi cu cioc, freze de-alea oribile, iar asta e doar așa, la primul impact, atunci când îi cunoști. Îi vezi și acum prin fața primăriilor. Ei sunt prieteni cu cei de acolo și te ajută să rezolvi diverse contra unor sume de bani. Suntem țara de combinatori. 50% dintre tinerii între 20 și 35 de ani spun că trăiesc din combinații. Nu înțeleg ce înseamnă asta. Nu am înțeles niciodată. Combinații…

Veți lansa un album intitulat ”În ziua a opta”. De ce a opta zi?

“În ziua a opta” este o poveste. O ficțiune. Ideea e cam asta: Dumnezeu a obosit să aibă grijă de arătările astea rele pe care le-a creat chiar El. Își recunoaste eșecul și îi cere Dumnezeului Său să îl lase să plece de aici. Să îl izbăvească de chinul de a sta zi de zi cu gloata ucigașă de oameni. Însă este refuzat și odată ce înțelege acest lucru, pornește o nouă etapă. Încercarea Lui de a-l ierta pe Creator. Piesa asta a fost scrisă într-un moment în care mi-am dat seama că aproape nimeni nu mai caută să facă bine. O mână de oameni mai au sufletul să ajute, să ierte, să caute soluții pozitive… Este atât de rău totul. Nu cred că au existat momente în care să ne fi aflat mai jos decât acum. Nu cred. Ne-am transformat în niște vânători de bani și putere. Se taie păduri în toată lumea, există țări în care sclavia a revenit în forță, se omoară specii aflate pe cale de dispariție, se omoară oameni, se distrug țări întregi. Totul în numele banului și al puterii. Normal că în față este scoasa credința. Bolnavii de putere vin și în paranoia lor spun că în numele credinței trebuie să facă nu știu ce crime. Au ajuns să moară sute de mii de oameni pe an în numele credinței. Păi mai suntem sănătoși la cap? Eu nu cred. Cu ce te afectează pe tine credința mea? Cu ce mă afectează pe mine credința ta? Nu mă interesează în ce crezi. Nu vreau să știu. Nu vreau să discut despre asta. Putem să discutam despre cum se plantează sâmburii de cireș, despre ce a făcut Steaua în etapa trecută, despre unde mergi în vacanță sau ce filme ai mai văzut. Însă despre credința ta? Nu mă interesează. Nu mă afectează. Faci ce vrei. Nici măcar nu aș putea să-ți demonstrez că este așa cum cred eu. La ce să pornim o discuție care nu are finalitate? Fiecare își are credința sau necredința lui, iar asta nu ar trebui să mai afecteze pe nimeni altcineva în afară de sine. În lumea asta sunt femei omorâte pentru că s-au uitat după un bărbat. Sunt violate pentru că umblau în pantaloni, sunt omorați copii pentru că au fost făcuți cu un bărbat pe care nu îl voia familia fetei, sunt uciși bărbați pentru că s-au uitat la soția altuia… totul în numele credinței. Așa că mi-am imaginat povestea asta în care Dumnezeu, indiferent de dogma în care îl îmbrăcăm fiecare, ar fi ajuns într-un punct limită. Dacă oamenii cred că au fost creați de o forță divină, poate trebuie să înțeleagă și că am depășit orice limită. Suntem răi, urâți, bolnavi, acri, clevetitori, criminali și cum mai vrei tu. Suntem tot ce este mai rău pe lume. Noi, oamenii! Noi suntem bomba atomică și bomba chimică la un loc. Cam despre asta este vorba în piesa de titlu a noului disc.

Pe copertă apar un soldat și un schelet, în tranșee. E un tribut subliminal adus trupei Iron Maiden sau vreți să-i convingeți și pe alegătorii din Teleorman să vă cumpere albumul?

Hans Larwin a pictat acest tablou in 1917. Se numeste „Soldatul și Moartea”. Balaurul și Cristi au dat peste el într-un muzeu din Austria. Balaurul mi-a trimis o fotografie și am stabilit pe loc să folosim pictura pentru noul nostru disc. Am obținut drepturile și iată. Mi-am dorit mult pictura drept copertă pentru că are o încărcătură incredibilă și reprezintă exact istoria lumii. Cuprinde elementele care nu au lipsit niciodată de când exista oameni pe pământ: crima, teama, războiul, inutilul, sclavia și unica entitate care ne este alături mereu – moartea. Tabloul ăsta plânge singur. Atât de real este.

Cum vă gândiți să promovați noul material? Credeți că vor ajunge piesele și la anumiți oameni politici?

Păi discul l-am lansat cu voi. Casele de discuri nu se omoară să promoveze găștile de rock. E mai simplu cu muzicile facile care să nu-ți pună capul la contribuție. Însă asta este treaba lor. Ne bucurăm că am reușit să ajungem la așa de mulți oameni alături de Academia Cațavencu. Am început deja un turneu național. Va dura până în mai 2017 și vom trece prin cele mai mari orașe din țară. Rock-ul se cântă live. Acolo este forța și energia. Am intrat în cel de-al 21-lea an de existență, ceea ce pentru o trupă rock din România înseamnă enorm. Vreau să subliniez că nu am avut pauză niciodată. Nici măcar două luni. Deci nu suntem ca trupele care stau în pauză cinci ani și apoi spun că ei cântă de nu știu câtă vreme. Noi de 21 de ani cântăm și lucrăm constant. Culmea este că aniversarea noastră este fix în ziua de 25 octombrie. Adică mâine. Păi credeai că am ales întâmplător aceasta dată pentru lansare? Aveam lucruri de sărbătorit.

Mai există șanse pentru industria muzicală din România?

În primul rând, nu există industrie muzicală. Nici măcar afară. Aici este o bișniță organizată de câțiva neni în costum care încă au impresia că au 25 de ani și se dau la toate puștoaicele care le trec pragul. Vreau să fie clar că în această „industrie” muzicală din România există mai mult sex decât muzică. Producători, compozitori, directori de case de discuri, impresari, manageri… în afară de 3, 4 care sunt serioși și încearcă ceva, restul sunt niște proxeneți. A trecut prea multă vreme de când casele de discuri și radiourile au făcut pactul ăsta cu excluderea rock-ului. Nu sunt multe fete aici. E mult de muncă. Nu merge să cânți cu CD-ul. Și la ce să faci efort dacă poți să iei doua fete și să le lansezi o piesă. Pleci în turneu cu ele… turneu de festivaluri bizare, iar când te plictisești de ele faci altă trupă de fete și pe astea le lași în treaba lor. Dispar imediat. Nu cred că o să fie bine foarte curand. Mă bucur să văd că tânăra generație nu este spălată pe creier și caută muzica. Nu mai primesc direct ce ofera radiourile și televiziunea. Asta este o treabă foarte bună. Undergroundul începe să crească. Sper să fie tot așa curioși și în continuare și în felul ăsta să îi anuleze pe micuții proxeneți.

În primul rând vă mulțumesc tuturor celor care ați cumpărat azi ziarul și, implicit, și noul album Trooper. Suntem foarte mândri că am ajuns la al optulea album. Cred că înseamnă ceva, mai ales într-o anormalitate muzicală cum e la noi. Apoi, chiar sperăm să vă întâlnim pe toți la concertele Trooper atunci când ajungem în orașele voastre. Încercăm să cântăm în cât mai multe locuri, însă din păcate nici asta nu ține în totalitate de noi. Dacă vă interesează, puteți să fiți la curent cu toată dinamica Trooper, cu tot ce facem, vizitându-ne pagina de facebook, unde eu, în special, sunt foarte activ, hiperactiv, atât de activ încât ar trebui să fiu medicat. Să aveți o viață frumoasă!

Comentarii

  • gg

    11 decembrie 2016 10:30

    Imi aduc aminte de unii din revolutionarii din Bucuresti care au iesit in strada sa dea jos regimul comunist, desi uitasera ca locuiesc in centrul Bucurestiului in case nationalizate. S-au trezit la realitate dupa cateva luni cand au venit proprietarii adevarati si I-au dat afara din case. Asta nu e un caz unic.

    raspunde comentariului
  • Nick29

    11 decembrie 2016 9:20

    Si cine vrei sa o mai faca? Prpbabil pensionarii, caci tinerii de astazi se gandesc numai la cum sa o stearga mai repede in vest!

    raspunde comentariului
+