Într-o urbe geto-dacă,
Se zvonise-așa, prin târg,
Niște moși aveau o vacă,
Una… de-abia dată-n pârg.
Vaca, tristă rău săraca,
Dar cu aspirații mari,
Se uita așa, ca vaca,
La ai săi proprietari.
Zice moșul către babă :
– Cred ca nu-i satisfăcută.
Asta nu e bună treabă.
Trebe taur ca s-o… nvețe
Cum să scape de tristețe.
Și se duse vestea iute.
Tauri mulți s-au prezentat,
Însă nu știură-a… face
Treabă bună… și-au plecat.
Da-ntr-o bună zi, un nene,
Dintr-un pas sărind un șanț,
Cu accente ardelene,
Li se adresă. Un neamț.
– Guten tag. Dar… wo ist vaca ?
Zise neamțul dur ca fonta.
– Dar ce-ai tu cu ea, săraca ?
– Ich… venit să puie monta.
– Monta zici ? Păi intră dacă…
Asta-i vaca, fă-i ce vrei,
Dar ai grijă să îi placă
Și să facă mulți viței.
Nemțul zice : – Puteți cόnta !
Căci e treabă cunoscut :
Neamțu-atunci când puie monta,
Lucrul e bine făcut.
Și-ncepu să studieze,
Și pe față și pe dos,
Și-apoi s-o analizeze,
(Dându-i ochelarii jos).
Dar de-odata… ȘOK! Se-oprește.
– Vaca asta ist ein bou !
De la coda către Cornu…
Keine uger, keine ou !
– Cum așa minunăție ?
Strigă baba-nfuriată,
Și fugi la parohie,
Să aducă popa-ndată.
Iată-apare prea-sfințitul,
Strigând neamțului să tacă :
– Să dispară pocăitul !!!
De ce zici mă că nu-i vacă ?
Neamțul, luând sperietură,
Făcut practic bulion,
Privind către creatură,
Îi răspunse: – Ghinion!
Aber tu ai vacă-n casă ?
Schnell, herr popa, spui la mine…
Bring eu scule… mergem ca să
Puie monta neamț la tine !
Epilog
Mă iertați, pe românește,
C-am memoria în pană,
Și nu știu cum se vorbește
Puie monta în germană.
Însă sincer, cred c-ar cόnta,
Să vedem ce-aveți de spus.
Cine vrea sa PUIE MONTA,
Să ridice mâna sus !
(pt. conf. Daniel Iancu)
