După cum se poate observa în imagine, corectitudinea politică faţă de migranţii arabi îşi face deja loc în "auxiliarele didactice" şi o aşteptăm cu încredere şi în viitoarele manuale şcolare. În lumina binefăcătoare a acestui trend, propunem ca operele literare clasice din manuale să fie reconsiderate corespunzător, şi începem cu Balada Meşterului Ma'ah Noleh:
Pe Al Geesh la deal,
Pe un mal halal,
Ayatollahul trece
Cu supușii zece.
Nouă imami mari,
În versete tari,
Și Ma’ah Noleh zece,
Care-i și întrece.
Merg cu toți în ceată
Să aleagă vatră,
Loc pentru moschee
Predată la cheie.
Iată, cum mergeau
Și se ploconeau
Dat-au de-un covor
C-un fidel păstor.
Muc cel mic părea,
Spre Mecca scruta.
Și cum îl vedea
Aşa îi zicea:
– Mândre cămilar
Jeluiești cu har,
Pe Al Geesh în sus
Mereu ai fost dus.
Nu cumva zărit-ai
Pe unde trecut-ai,
Un zid înălțat
La trotil nedat,
Lucrare slăvită
Fără dinamită?
– Ba, chiar am zărit
Pe unde-am jelit,
Un zid ruinat
Și neexplodat.
Jihadişti de-l văd
La el se răpăd
Şi-i dau cu barosul
Până-i lasă osul.
Auzind așa
La el se-nclina,
Temenea bătea
Spre zid se ducea,
Cu imamii nouă
La turban nu-l plouă,
Și Ma’ah Noleh zece,
Care-i și întrece.
– Iată, zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de ploconire
Și de jeluire.
Deci voi, imami mari,
În versete tari,
Curând vă siliţi,
Rugile porniți
Ca să-mi înălţaţi
Minaret la fraţi,
Moschee înaltă
Cum n-a mai fost altă.
Că v-oi da ca mâne
Pilaf şi cadâne.
Iar de n-o fi bine
Vă va da virgine
Allah cel milos
Plus pilaf de post!
Imamii grăbeau,
Covoare-ntindeau,
În genunchi cădeau,
Cu toţi se rugau.
La Allah să crească
Moschee cerească.
Dar cât prosternau
Şi rugi înălţau,
Ioc să se iţească
Alhambră-arăbească!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar,
Cântau în zadar!
Şeful se uimea
Și-apoi îi certa,
Şi-apoi se-nfoia
Și-i ameninţa.
Să-i lase de vii
Fără scăfârlii!
Imamii cei mari,
În versete tari
Tremurau rugând,
Rugau tremurând.
Zi lungă de vară
Cu zăduf-sahară.
Iar Ma’ah Noleh sta,
Nici că mai ruga,
Ci mi se-ntindea
Şi un vis vedea.
Apoi se scula
Şi-astfel predica:
– Nouă imami mari,
În versete tari,
Ştiţi ce am aflat
Cât am dormitat?
O șoaptă de Sus
Porunci mi-a adus:
Să ne-oprim din rugi
Și să fim noi slugi
Car' să pună mâna
Toată săptămâna.
Să lucreze-ntrună
Pentru semilună!
Şi aşa mi-a spus:
Cu fundul în sus
Geaba jeluim
Ca la ţintirim!
Că Allah e mare
Dar mistrie n-are!
Îţi dă minaretul
Dacă dai tu gletul!
Imamii cei mari,
În versete tari,
Mări că se uimiră
Și se jeluiră
Cu foc şi mai tare
La aşa oroare!
– Mare-ayatollah,
Ajungem la crah!
Cine-a pomenit
Imam la muncit?!
Asta e, se ştie,
O apostazie!
Semiluna noastră
Se făcu albastră!
– Bei, eu mi-s un zece
Care vă și-ntrece,
Că eu vă sunt Hagi
Şi vă moi posmagii!
Păi dară nu știţi
Că suntem meniţi
Să le fim stăpâni
Proștilor români?
Ei de la Geneză
O tot iau în freză,
Oricare venit
Pe-aici a domnit.
Că aşa-i românul
Dai în el cu tunul
Şi pe el îl doare
Drept sub cingătoare!
Astfel vă zic vouă:
O moschee nouă
Facem cu poruncă
Și-i punem la muncă!
Fiţi însă atenţi
C-or fi indolenţi,
Dar se-avântă-ndat'
Când e de furat!
De-și fac ziua treaba
Noaptea dau cu laba.
Mai nălţăm moschee
Predată la cheie
Când o fi românul
Ici, pe veci stăpânul!
