Când ești hipster și crezi că bula ta reprezintă lumea, nu te băga în politică, că te votează doar maică-ta! Sfatul ăsta i l-aș da lui Nicușor Dan, acest aproape politician cu atâta anti-carismă, anti-strategie, anti-viziune, încât te face să te gândești la bancul ăla cu boierul și calul răpciugos.
Pentru cei care au avut televizoarele închise, un boier își duce calul la târg ca să-l vândă. Și apare un țăran care se uită la cal și se închină a mirare.
– Domnule, zice țăranul, dar calul ăsta e numai piele și os!
– Este, dă-l în gâtu’ mă-sii!, răspunde boierul.
– Domnule, dar calul ăsta nu are dinți!
– N-are, dă-l în gâtu’ mă-sii!
– Domnule, dar nici potcoave n-are și nici picioare zdravene!
– N-are, dă-l în gâtu’ mă-sii!
– Domnule, dar calul ăsta e atât de bolnav încât stă să moară!
– Să moară, dă-l în gâtu’ mă-sii!
– Păi, domnule, atunci de ce l-ați mai adus la târg!?!?
– Să-l fac de râs, dă-l în gâtu’ mă-sii!
În rolul calului este Nicușor Dan iar în rolul boierului este USR-ul care tot încearcă să-l facă de râs. Spre deosebire de Ponta, tot un anti-carismatic, Nicușor Dan e și mai rău la capitolul atragere de empatie sau emoție din partea electoratului, căci Nicușor Dan e rece ca matematica făcută de meduze. Omul nu știe, nu poate, nu se pricepe să fie politician și evident, nici armata de strategi și de publicitari cu care se înconjoară de ceva vreme se pare că nu poate să îl ajute. Căci, nici măcar oamenii obișnuiți să vândă orice nu îl pot vinde, pentru că nu poți inventa avantajele și calitățile unui produs atunci când ele pur și simplu nu există.
Revenind, hipsterul Nicușor Dan a zis să aleagă calea opusă PSD-ului, dar nu aia bună și s-a gândit să facă mișto de un om care, crede el, reprezintă populismul și are acces la inimile alegătorilor PSD: Fuego, adică Paul Surugiu. Ce nu știe Nicușor Dan este că Paul Surugiu este un brand, așa cum el nu va fi niciodată. Fuego este un cântăreț de nișă care targetează un public aparte, evident, dar Paul Surugiu este de un profesionist desăvârșit, un individ deștept cu gândire strategică, care a știut ce a vrut și a devenit un cântăreț apreciat de milioane de români. Nu am să intru în a aprecia muzica domnului Surugiu, gusturile nu se discută și nu am să-i dictez eu maică-mii ce muzică să asculte. Cert este că Paul Surugiu, prin consecvență, a reușit să devină un brand și un produs extrem de bine vândut. Spre deosebire de Nicușor Dan care nu e nici brand, nici produs, iar în toți anii ăștia de când tot candidează a reușit doar să piardă. Am vrut să semnez pentru Nicușor Dan dar miștoul pe care a încercat să-l facă de Fuego denotă doar mahalagism elitist. Adică nu ai reușit să strângi pe barba ta 200 000 de mii de semnături, dar vrei să o faci legându-te de un om apolitic încercând să pari superior și miștocar? Jenant. Dacă voia neapărat să facă o glumiță, domnul Nicușor Dan putea încerca cu adversarii săi politici, nu cu un artist.
Dar ce mi se pare extraordinar, este răspunsul lui Fuego pentru Nicușor Dan. Căci dacă te întrebai până acum care e Prinț și care e Cerșetor, cred că eleganța și bunul simț din replica cântărețului sunt suficiente pentru un răspuns corect:
Observ cu stupoare că numele și imaginea mea sunt atrase într-un joc, într-o dispută care nu ar trebui să mă implice sau să mă privească în mod direct pe mine. Este vorba despre felul în care domnul Nicușor Dan, de altfel un intelectual rasat, a ales să-și facă prezentarea campaniei sale electorale pentru a obține un mandat din partea diasporei.
Astfel, am ajuns cu poză și cu nume pe un afiș pe care sincer nu-l înțeleg. De ce ar fi nevoie ca un om integru și profesionist să facă apel la asemenea subterfugii, dornice de a stârni reacții?
Nu văd cum o platformă politică sau o anumită ideologie, ori vreun plan de campanie m-ar putea include pe mine și muzica mea. Să ne înțelegem! Eu de mai bine de trei ani nu mai cânt în nicio campanie electorală. Oricum am fost întotdeauna apolitic, considerând acest domeniu unul care nu are a face cu ceea ce transmit eu.
În diaspora este o onoare să cânt și ori de câte ori am ajuns, în orice context, am făcut-o cu mare satisfacție și împlinire pentru că am putut aduce un pic de alinare celor plecați! Numai că nu se întâmplă asta foarte des. În ultimii cinci ani am cântat doar de câteva ori. Oamenii aceia au plecat din România din anumite motive. Acestea cred eu că ar trebui să-i ridice semne de întrebare domnului care consideră că eu sunt „principalul inamic al diasporei românești”.
Dar ce se face domnul Nicușor Dan dacă oamenii din diaspora vor vrea în continuare, chiar și de la el, muzica celor care, cu bune și rele, le alina dorul de acasă, de locurile în care ar sta, dacă ar fi pâinea mai albă – artiști precum Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, Benone Sinulescu și mai toți colegii mei care cântă despre patriotism în afara țării, despre casă și despre bucuria de a fi român.
Iar dincolo de toate acestea, nu mi se pare în regulă să te folosești, la propriu, de numele și imaginea cuiva, care nu are legătură cu tine și ideile tale, pentru a câștiga un mandat timp de patru ani. Nu cred că e un start pe măsură. Personal, am știut mereu să-mi transmit gândurile și mesajele fără să apelez la cineva. E mai onest și mai principial să lupți cu armele proprii!
Cât despre dumneata, domnule Nicușor Dan, poate mai mergi la Obor, poate mai mergi la Casa de Pensii, poate îți mai schimbi puțin discursul și nu te mai faci înțeles doar de hipsteri. Că, deși Paul Surugiu își permite să cânte doar pentru mame, tați, plecații și bătrânii, tu ar trebui să cânți pentru toată lumea. Ca un politician.
