Personal nu-mi place Beyonce. Mi s-a părut mereu că face muzică de un activism fățarnic. Precum într-o piesă în care cântă despre foametea mondială îmbrăcată într-o rochie de mii de dolari. Apoi vorbea despre „single ladies” și cum trebuie ele să se țină tari până nu au inelul pe deget. Cam arhaic, nu crezi? Și nu în ultimul rând, poate cea mai enervantă piesă a ei, „If I Were a Boy”, o melodie care stârnește șuvoaie de lacrimi muierilor care se consideră discriminate și neînțelese. De parcă se vor înțelege vreodată pe deplin cele două sexe. Hai să fim serioși!
Dar acum! Ați ascultat ultimul album al cântăreței? Lemonade. Dom’le, indiferent de muzica pe care o asculți în mod obișnuit, merită să-ți apleci urechea asupra creației. Sună altfel. Are nerv, are zvâc, nu mai sunt piese, cum bine spunea cineva la comentarii pe Youtube, pe care să faci twerking ca proasta. În concluzie Beyonce a lansat primul ei album pe care nu mai poți da din cur.
Da, avem și mesaje subliminale, supărări c-a înșelat-o Jay-Z, dar în esență, ca sound, totul sună impecabil. De ascultat la căști bune, nu boxe de Pentium 1.
Care-i faza cu Jay-Z? Se pare că al Beyoncicăi bărbat a poftit la altă savarină și-a aflat lumea. Cum dracu să nu afle când sunt 50 de paparazzi după el și când se duce la toaletă. Și Beyonce a crezut că-l iartă, dar femeia nu uită… păi cum să uite? A ținut minte și trei ani mai târziu a scos un album în care-și beștelește bărbatul de numa-numa.
O să spuneți că-i de marketing. Probabil. Probabil că vânzările acestui album vor aduce mai mulți bani în buzunarul cuplului și-și vor cumpăra un continent cadou, și vor uita de înșelat și toate cele. Ce vreți. Cred că-i puțină ipocrizie în toată industria muzicală. Doar nu trăiți cu impresia că Ozzy mânca lilieci zilnic la micul dejun?
Contează că Beyonce a scos muzică. Să fie primit. Așa-i în viață. Când viața-ți dă Jay-Z tu faci limonadă.
