Gata! Am văzut cele mai importante trei animații ale anului și putem spune cu sinceritate care merită un premiu, care merită mai multe și cine o să rămână cu o cameră a trofeelor goală doar pentru că soarta-i crudă.
„Despicable Me 2“ despre care am scris acum câteva săptămâni e pe primul loc în preferințele publicului din două motive evident: minioni și drăgălășenie. Oamenii vor să vadă astfel de chestii și nu-i mai interesează altceva la o animație. Te gândești că vrei să vezi o animație în care povestea e întortocheată, cu o morală solidă și cu un umor dificil? Foarte rar. Așa că-ți pui plodul pe umăr și-l duci la o animație unde jumătate din film se vorbește într-o limbă la fel de inventată ca versurile lui Alex Velea, povestea o înțelege și un copil de patru ani indiferent dacă filmul e titrat sau nu și râzi cu lacrimi de minioni. Ăsta-i un film cu trofee multe. Nu caut să desființez filmul, dar dacă ai peste 18 ani n-are cum să-ți placă mai mult decât:
Monsters University
E pe locul doi la încasări și în preferințele publicului și mi-am dat seama în primele cinci minute de ce o să rămână acolo. Subiect dificil și prea puțină lume rezonează cu asta. Nu-i vorba că românii au făcut mai mult facultatea la distanță și nu știu ce-i aia viață de student, dar monștrii sunt prezentați într-un cadru universitar tipic american și dacă stai într-o cameră de cămin din România știi că situația ta e mult mai amuzantă decât a americanilor. Ce-i așa hilar când totul e bine? Da, dialogurile sunt spumoase, realizarea este extraordinară, dar lipsesc poantele facile care mă fac să-mi dau seama că nici în primul film cu monștri nu erau prea multe. Dar atunci se bazau pe ochii mari ai unei fetițe și știm deja cât valorează asta pentru public. Până să văd ultima animație așteptată a anului mi-am dat seama că „Monsters University“ o să termine cursa pe locul secund, fiind pe placul celor ce nu se isterizează precum fetițele la vederea unui minion. Și care-s ăia?
Melcul e o delicatesă
„Turbo“ a apărut prea târziu, chiar dacă diferența dintre el și celelalte animații nu e mai lungă de o lună. Într-o lună s-au vândut produse promoționale cu monstruleți și omuleți galbeni cât n-au reușit celelalte animații din ultimii cinci ani. „Turbo“s n-a avut nici reclama și promovarea celorlalte două filme. Deci e logic și normal să fie pe locul trei în preferințe, să aibe încasări scăzute și să nu primească nici un premiu, gândind conform legii consumeriste a celor ce dau statuetele de Oscar. Dar aici e nedreptatea de care din păcate melcul se lovește și în poveste și în realitate.
Comedia moluștei lipicioase ce devine mutantă după ce cade într-un motor de bolid tunat e peste așteptări și detronează toate celelalte animații. Da, nu-i ușor digerabilă și am dubii că un copil sau fan „Las Fierbinți“ poate înțelege povestea fără titrare și explicații adiacente, dar poantele-s prea bune, personajele sunt mult mai bine conturate și totul are o oarecare logică în faptul că un melc participă la cursa Indianapolist 500. Și cred că și-au dat seama și realizatorii animației că sunt mici în lupta asta fiind dialoguri întregi motivaționale despre cum dacă ești mic… poate poate…
