HomeCulturăDicționar daco-român (pagina 4)

Dicționar daco-român (pagina 4)

 

Dl Cotizo Popescu, ilustrul nostru colaborator dacolog, se reîntoarce. Acum mai inspirat și documentat, după tratamentul administrat. Plegomazinul și neuleptilul nu vor sta niciodată în calea adevărului despre daci și a faptului că noi am fost civilizația primordială a Terrei.

Vă prezentăm, așadar, încă 10 cuvinte identificate de domnia sa ca având origine dacogetică în afara oricărui dubiu etimologic, lingvistic și filologic. Nu sunt admise opinii contrare, deoarece așa ceva n-ar putea veni decât din partea ungurilor și ocultei internaționale, inamicii Daciei cunoscute sub numele incorect de "România".

1. Zaraza. Zeița dacogetă a a amorului liber, fără depunere de jurăminte în fața altarelor preoților daci. N-avem o imagine a ei, deoarece pidosnicii romani i-au distrus reprezentările asemenea Statului Islamic relicvele asiriene astăzi. Nu s-a păstrat nimic, eficienții latini nefolosind baroasele, ci catapultele lor de calibru mare. Pe cale orală (sfântă pentru strămoși) au rămas mărturii ce ne arată că Zaraza era ținută la loc de mare cinste în tradițiile dacilor, mai ales la cei liberi din zona Moldovei actuale. Numele a fost folosit fraudulos de evreul Isac Lazarovici (Ion Pribeagu) în textul binecunoscutului șlagăr cântat de Cristian Vasile (Cantor Weiss – după unele surse, adică dl Popescu).

2. Zar. Însemna ce știe toată lumea de la noi, fără să știe că zarul a fost inventat de daci. Ei nu îl foloseau în perechi, iar pe una dintre fețe era înscrisă cifra sacră 0 (zero). Se utiliza în cârciumile vremii, clienții daci dând cu zarul atunci când hotărau câte cupe vor mai suge înainte de-a se duce. Cei care aruncau 0 nu plecau fără să mai bea, cum s-ar putea interpreta eronat, ci rămâneau mai departe în sistemul non-stop inventat tot de daci. Cine dădea 0 timp de trei zile la rând primea bonus o butelcă cu zeamă de varză, pentru a fi astfel fidelizat drept client zelos al localului.

3. Zăgaz. Numele dat de daci gazului de șist, bogăție a acestor locuri din timpuri străvechi și pe care romanii au fost primii doritori să o fure. După invazie, Traian a constituit legiunea Chevronia Dacica, însărcinată cu prospectarea și extragerea gazelor de șist. Meritul apărării acestora cu prețul vieții revine tot dacilor liberi din Dava Pungestis, de unde romanii au fost nevoiți să se retragă cu buza umflată și nasul spart. Deși tot ei au fost inventatorii fracturării hidraulice, dacii au respins-o categoric pe considerente ecologice: sondele ar fi perturbat grav canalele energetice subpământene ce împânzesc teritoriul național prin Creația lui Zamolxes.

4. Zeghe. Uniformă militară specifică trupelor dace constituite din infractori condamnați, ceva în genul unităților "diribau" sau "dilibau" de pe vremea dacului scorniceștean Ceaușescu. Era o ținută groasă din aba pentru trupele regulate, cu varianta din bumbac (cultivat pentru prima dată la Sarmizegetusa) în cazul gradaților tarabostes. Aspectul original nu era în dungi, ci cu "Z"-uri imprimate. Formațiunile militare în zeghe acționau, ca și diribaul ceaușist, înarmate neconvențional, folosind pentru luptă un fel de strămoș al uneltei cunoscute ca "lopată". De atunci a rămas în limbaj expresia larg folosită de dacii contemporani "poate-ți trag o lopată", cu variantele respective.

5. Zâmbilici. Floare dacică rară, destul de asemănătoare cu floarea-soarelui. Se deschidea și se mișca după soare, ajungându-se să se creadă, mai ales prin zonele credincioase azi PSD-ului, că soarele este, de fapt, dependent de zâmbilici. Tradiția acestei credințe populare a fost reînviată imediat după '89, când alegătorii menționați erau convinși că astrul solar se orientează după zâmbetul dlui Iliescu (vezi afirmația "Iliescu-apare, soarele răsare!") Din păcate, zâmbiliciul a dispărut de mult din Dacia, din cauza înmulțirii istorice a câinilor comunitari care au urinat pe el.

6. Zăpăuc. Oștean infanterist dac. Zăpăucii erau, de regulă, selectați dintre membrii tribului zăbăuc, vestit în acele timpuri prin totala lipsă de orientare în spațiu. Aceasta se datora consumului continuu de zăpăucă, un fel de palinka obținut cu mult înainte ca ungurii să fi băut ceva tare în etnogeneza lor asiatică. Prin atacurile furibunde, zăpăucii produceau degringoladă între inamici deoarece alergau în toate direcțiile, indiferent de direcția în care se găsea inamicul. Arma folosită era falxusul cu mâner la ambele capete, oricare zăpăuc fiind un ambidextru desăvârșit. Ciudățenia deplasării în teren și a armelor mânuite crea confuzie și panică printre triburile aflate în conflict cu dacii. Tactica nu a funcționat în fața catapultelor romane, deloc impresionate de mișcarea brownian-zăpăucă din fața lor.

7. Zăvăcustă. Era zacusca preparată după metodologia specifică a femeilor dace. Dacii nu se ocupau cu grădinăritul și cultivatul zarzavaturilor, obținând ingredientele necesare zăvăcuștii de la triburile vecine. Cum nu se ocupau nici cu negoțul, zarzavaturile se procurau în nopțile fără lună, preferabil după petrecerile bahice ale vecinilor. Acest comerț nu producea neînțelegeri cu furnizorii, ei asigurându-și vinul necesar de la daci prin același tip de marketing. Getodacii nepracticând scrierea, rețeta zăvăcuștii s-a pierdut în timp, termenul ajungând în zilele noastre să nomineze o plantă fără legătură cu zăvăcusta originală.

8. Zbancioc. Unealtă de pescuit din lemn, asemănătoare unui ciocan de bătut carnea, dar mult mai mare. Dacii nu erau pescari pasionați, fiind lipsiți de tactul necesar unei asemenea ocupații ce ar fi redus consistent timpul afectat zorbitului din ulcică. Când dădeau la pește, pescarii daci alegeau numai peștii mari, cărora le dădeau cu zbanciocul în cap când adâncimea apei o permitea. Se întâmplau, evident, destule rateuri în activitate; plasa, dinamita și bateria fiind, regretabil, printre puținele lucruri neinventate de daci. Ca efect pozitiv, imprecizia zbanciocului a dus la ocuparea Dobrogei de către daci cu tot cu deltă, unde ei au ajuns urmărind peștii cu zbanciocul în mână. Astăzi zbanciocul desemnează o cană înaltă sau ulcior – instrument mânuit de dacogeți cu precizie pre-elvețiană.

9. Zăicoi. Cetate (davă) dacică situată pe locul contemporanei localități Pleșcoi – celebră atât pentru rezonanța numelui, cât și pentru că a dat-o Daciei pe Elena Udrea. Zăicoiul era renumit prin frumusețea femeilor și talentele lor native care le permiteau să țeasă, să tricoteze, să gătească și să facă sex concomitent, exact ca Elena Udrea în perioadele electorale. Din acest motiv a și fost locația preferată a cuceritorilor romani heterosexuali după terminarea războiului. S-ar părea că aici au început primele proceduri ale etnogenezei în urma căreia existăm noi, dacoromanii mândri că se trag din ceva cu coi. Zăicoi s-a transformat în Pleșcoi la jumătatea secolului XV, când un strămoș al lui Băsescu a cumpărat o moșie acolo la preț de pleașcă. Zăicoi este azi denumirea masculului gaiței, dedesubturile etimologice rămânând să le extrageți singuri.

10. Zăvelcă. Butelcă cu capacitate dublă celei standard, oricare ar fi fost standardul dacic în această privință. Era, de fapt, compusă din două butelci atașate una de alta. Cele două părți se despărțeau cu ușurință, pentru a permite lucrul la două mâini atât de drag ambidextriei neamului, transmisă genetic. Cum băutura a mers întotdeauna la daci minunat cu femeile, zăvelca a ajuns să reprezinte fiecare fotă din porturile populare, una în față și cealaltă în dos. Cu gândul la ce e între ele și cu butelca în mână, dacoromanul a străbătut vitejește veacul nostru de singurătate în grup pe aceste pământuri binecuvântate de Zamolxes.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare