Interviu cu Daniel Popa, director artistic al Festivalului Național de Teatru Independent
Poți să ne explici, te rog, ce înnseamnă “teatru independent”? Există cumva și un “teatru dependent”?
Cu câteva excepții, în care reușești să obții niște fonduri de la AFCN sau de la niște privați, explicația ar fi în pricipiu asta: faci teatru independent când hainele personajului sunt ale tale. Când piesa e scrisă de un actor sau adaptată ca să nu plătești drepturi de autor. Când pentru o oră și ceva, teatrul bate filmul nu totdeauna roz al vieții tale. Când nu te gândești și nu-ți pasă ce critic a fost sau a scris despre tine. Când înțelegi că dacă te arde, poți să faci teatru oriunde găsești de la o pereche de ochi în sus. Și nu trebuie neapărat să-i privești de sus. Adică de pe scenă.
Cât despre “teatrul dependent”- orice teatru este dependent de o minima finanțare, de un text bun, de un regizor vizionar, de o trupă de actori dedicați, de un spațiu de joc care să nu alunge spectatorul- și da, de public. Și publicul pare că e destul de dependent. Și pare că e un consumator înrăit. Îl ține de ceva mii de ani. Cum să ne oprim acum? Îți dai seama în ce sevraj ar intra o lume întreagă dacă i s-ar lua hitul periodic de teatru? Glumesc. S-ar descurca. Facebook e un început bun. Toți încearcă să ne facă dependenți de postările despre teatrul pe care-l joacă în filmul vieții lor. Inyourfacebook! Am deraiat? Am nevoie de doză mea zilnică de teatru independent…de ce se întâmplă în jur. Uniți, jucăm…
Cui se adresează Festivalul de Teatru INDEPENDENT? Vreți să ajutați actorii din underground sau mai degrabă să arătați lumii că piesele de teatru nu se joacă doar la Bulandra, Odeon sau Teatrul Național din Iași?
Festivalul național de teatru INDEPENDENT se adresează întregii țări. E un act de curaj, de rezistentă, de normalitate. De aici în sus ar trebui să se întâmple lucrurile în țara asta, la cât de bogată e în resurse. Și e loc pentru ambele forme. Nu se exclud. Dar e timpul să ne organizăm. Noi, ăștia independenți. Că nu ne mai jucăm demult. Unii dintre noi trăiesc din teatru independent. Mai bine decât ar fi trăit că angajați într-un teatru de stat. Nu dau vina pe instituție. Statul e de vina în propoziția asta. În fiecare an, facultățile de gen produc sute de actori și zeci de regizori, scenografi și coregrafi, care nu-și vor găsi niciodată locul pe scenele demult ocupate sau blocate din teatrele de stat. Festivalul nostru, că e al nostru, vrea să fie luminița din ce în ce mai mare de la capătul tunelului. Să nu-ți mai fie frică dacă termini școala. Poți face un spectacol într-unul din tot mai multele spații din București sau din țara, și de-acolo depinde doar de consecvența și talentul și dăruirea ta. Altfel, dacă te-ai făcut actor în România că să faci bani, acest festival nu ți se adresează. Premiul cel mare de exemplu, pentru cel mai bun spectacol, intră într-un cont care nu poate fi accesat decât pentru producerea unui nou proiect de către compania câștigatoare, cu care este invitată să participe automat la ediția următoare. Ne dorim să provocăm independentul, să-l încurajăm și să-l sprijinim pe cât putem. Sunt premii și pentru actorie principală și secundară. Dar la fel, ar trebui să faci teatru din banii ăștia.
Ați avut de ales dintre 132 de piese înscrise la preselecție, iar la final au mai rămas doar 15 la secțiunea adresată concursului. Cât de greu v-a fost să alegeți dintr-o ofertă atât de mare?
Plecat-au 132 la război. Veniră 13. 13 au rămas în concurs. Să fie cu noroc. 2 s-au retras din motive tehnice. Altfel, greul l-au dus selecționerii, trei pe țara – Ioana Moldovan, Marius Bajora și Peca Ștefan – și trei pe București – Anca Ionita, Bogdan Budes și Nicu Mandea; aceștia au trebuit să vadă în 40 de zile 132 de piese. Uneori câte două pe zi. Și unde nu au putut ajunge am apelat la varianta dvd. A fost grav, dar nu imposibil.. Și nu s-a terminat. Distracția abia începe.
Să zicem că vrem să vedem o dramă bună, sau o comedie. La ce ne recomanzi să mergem în cadrul Festivalului de Teatru INDEPENDENT?
Va recomand să mergeți la tot ce puteți. Pentru că selecționerii au avut grijă că spectacolele selecționate să aibă de toate pentru toți. Personal, pe lângă numele deja consacrate din București (a se citi Lia Bugnar, Manole, Dan Rădulescu, Vlad Zamfirescu, Nicoleta Lefter), recomand tot ce vine din țară! Serios. Unele spectacole stau în picioare mai drept decât multe din București. Mă bucur că am reușit, măcar pentru o săptămână, să-i avem pe majoritatea creatorilor de teatru independent în același loc. Nu numai publicul, dar și noi între noi avem de profitat din asta. Îmi doresc foarte tare să văd actori din București la spectacolele venite din țara. Și invers. E important.
Pe lângă piesele de teatru, le-ați pregătit spectatorilor și câteva workshopuri și dezbateri. O sădiscutați până apare Godot?
O să-ți spun un secret. Se înscrie în linia Moș Crăciun… Godot nu mai vine. De-asta ne-am apucat de treabă! O să începem de luni – ora 14 – cu o dezbatere pe care am numit-o evident “Teatrul independent încotro” ,moderată de Cătălin Ștefănescu și avându-i ca invitați pe Maia Morgenstern, Marius Manole, Lia Burgnar, Voicu Rădescu, Chris Simion, George Ivascu, Radu Afrim, Alice Barb, George Remes.
Iar de miercuri până vineri, de la 2 la 5, la Casa Artelor, va avea loc workshopul-dezbatere susținut de Paul Bargetto, regizor și director de festival independent de la New York, “Cultura într-o economie neo-liberală – strategii pentru supraviețuire și sustenabilitate”. Programul pe zile îl găsești aici http://www.fnti.ro/workshop~cultură-într-o-economie-neo-liberală
Prima zi a cursului începe cu o Declarație de principii – Primul Manifest de Învățare pentru a înnota în acvariul cu rechini, Cursul de finanțare pentru Arte în America – explicarea sistemul nonprofit, Crowd Funding, Kickstarter, Indie Go Go – un nou model? o discuție via Skype cu Robert Avila din SUA despre teatrul din zona San Francisco Bay, apoi încă o discuție via Skype cu Ida Daniel de la ACT Association and Festival, Sofia Bulgaria. Și tot așa și în celelalta două zile. E foarte serioasă treabă după cum vezi. Și ne vom formă o părere despre cum se întâmplă la ei, și ce putem aplică la noi.
Din ce în ce mai mulți absolvenți de Teatru nu-și găsesc, din diverse motive, un loc în teatrele din tară iar prin reclame joacă mai mult vedetele noastre de carton. Cât de grea viață de actor în România?
E grea viața de român în România! E-adevărat însă că pentru actorul român, revoluția din `89 a fost echivalentul introducerii sunetului în filmul până atunci mut, în care doar vocea lor se mai distingea pe lângă cea a tovarășului. Și vorbesc de greucenii teatrului românesc. Și când vezi unul într-un serial cu care nu ești de acord, sau într-o reclamă, ar trebui să te gândești la cum merg lucrurile în teatru și la lipsa de interes a clasei politice pentru artă în general, nu să te apuci să dai cu plumb electronic în Oana Pellea. L-am văzut pe Iggy Pop într-o reclamă la asigurări de mașini pe autobuze în Londra. L-am văzut pe Russell Crowe într-o emisiune de gătit -ceva penibil -dar omul trebuia să-și promoveze Gladiatorul. Așa se face…
S-ar câștiga bani buni din actorie și la noi dacă am fi fost în stare să ne unim într-un sindicat sau ceva care să ne protejeze de contractele astea făcute împotriva bunului simț. Se fac bani buni din film. Dar nu de către actori 🙂 Actori români, în fine. De câte ori mă gândesc dacă să accept sau nu suma ridicolă care îmi este oferită să joc într-o reclamă sau într-un film, mă gândesc ce pensie are mama. Și mă potolesc cu revoluțiile interioare. Iar în teatru, un actor bun, dar “nedescoperit”, trebuie să accepte ori un salariu minim spre mediu, ori un contract de colaborare din ce în ce mai dezavantajos, căci statului nu-i plac independenții. Sună cunoscut, nu? E o problemă generală.
Să ne gândim la următorul caz: se termină festivlul și o groază de oamei ar mai vrea să vadă producții de acest geng. Unde le recomanzi să meargă în București? Dar în țară?
Piesele din București selectate în concurs sau în off se vor juca în continuare în locațiile partenere ale festivalului. Pentru că acolo se jucau și până acum. Sunt 10. Să le zic pe toate sau le luați de pe site? Godot Cafe Teatru, Teatrul Act, În Culise, Teatrul Mignon, La Scena, Teatrul de Artă București, Teatrul Apropo, Teatrul unTeatru, Teatrul LUNI de la Green Hours. Mai avem un spectacol care se va juca la Teatrul de Sufragerie.
Iar în țară, oamenii știu bine. Sălile erau pline oriunde am fost în țara cu selecționerii să vedem piese. La Timișoara –Aualeu Teatru, funcționează în cadrul barului Scârț. La Iași, Teatrul FIX are propriul sediu. Și face niște spectacole care îmi aduc aminte de New York. Piesa Dreaming România este un exemplu clar în acest sens. Tot la Iași sunt cei de la TREI în UNU, Clubul Creatorilor, dar și Cafeneua Maideyi, producătoare și gazdă de spectacole independente. La Sibiu, sunt de căutat Contemporanis, Teatrul Vostru și Teatrul BIS, care joacă pe unde apucă: eu i-am văzut la Atrium Cafe. La Cluj, Fabrica de Pensule este un “focar” de evenimente culturale care găzduiește și câteva din companiiile de teatru locale: Create. Act. Enjoy, Perform Theatre, Art Cord sau Grand Floor Group. La Sf. Gheorghe independenții de la Huhu Cafe joacă acum în barul teatrului. Am mai văzut acolo Asociația Șpraiț, la Arcade. Un spațiu dedicat oamenilor ca noi. La Oradea trupa Art Emotion joacă cu sala plină orice spectacol în clubul Stage Muzeu. La Craiova căutați spectacole produse de Club Arti sau Compania Teatrulescu, prezentă și în festival. Și mai sunt, evident. Lucrez încă la o centralizare a acestui recensământ a teatrului independent românesc: Constanța – Teatrul UBU, Ploiești- Teatrul Pelerin, Brașov- Teatrul Particular Brașov, Arad- Aradi Kamaraszinhaz, Piatra Neamț- Teatrul Tandem, Albă Iulia- Teatrul Memoris. După cum vedeți, era cazul că festivalul să fie național.
Ai locuit o vreme bună în Amsterdam, New York sau Londra. E mai simplu acolo pentru un actor tânăr să se descurce?
E la fel de greu sau ușor peste tot. E doar altfel împachetată situația. În fine, contextul din țările astea te face parcă să fii mai activ. Concurența e pe față și la maxim. Am observat însă că majoritatea poveștilor de succes de acolo sunt cazuri în care ținerii absolvenți din aceeași generație, actori, regizori, dramaturgi, au rămas împreună și au creat într-una, până când, unul din ei, sau mai mulți, în cazuri fericite tot grupul, se califica la nivelul următor. Acolo trambulina funcționează parcă mai bine. Dar visul american al actorului, de exemplu, e simplu și clar- joc în off off broadway că poate mă place cineva și mă ia în off broadway unde poate mă place cineva și ajung pe broadway unde poate mă place cineva și joc într-un serial unde poate mă place cineva și ajung la Hollywood, unde poate mă plac niște oameni și-mi dau o statuie pe nume Oscar.
CONCURS
Răspundeți corect la următoarea întrebare și puteți câștiga două invitații duble la teatru. Prima invitație dublă este pentru seara zilei de azi, 4 noiembrie, la piesa Teatrul nu e o clădire (se joacă la Godot Cafe Teatru, de la ora 21.30), iar a doua invitație dublă este pentru seara zilei de mâine, la piesa Accidente înspăimântătoare pe terenul de joacă (se joacă la Godot Cafe Teatru, începând cu ora 19.00)
Întrebarea este: În ce perioadă se desfășoară Festivalul Național de Teatru INDEPENDENT?
Treceți răspunsurile în Comentarii, vă rugăm. Precizați pentru care dintre invitații, recte piese de teatru, concurați. Câștigătorii vor fi anunțați pe adresa lor de e-mail. Succes!
