Corupție și democrație în lumea civilizată. PSD-ul americanilor se numește Partidul Democrat

de Mihai Enciu , 05 noiembrie 2016
Corupție și democrație în lumea civilizată. PSD-ul americanilor se numește Partidul Democrat

Credeați că doar în România acționează carnasieri politici care fură de sting utilizând instituții publice? Credeați că doar noi avem PSD și famiglia Năstase? Greșit. În USA pesedeul se numește Partidul Democrat iar Năstașii se numesc Clintoni. Tandemul de dinozauri socialiști Hillary și Bill Clinton se confruntă cu un val de acuzații de corupție care vizează fondurile drenate spre fundația familiei și despre care presa americană susține că ar fi fost obținute prin trafic influență. Mai exact spus, din postura de Secretar de Stat în administrația Obama, madam Clinton a fundamentat politica externă a SUA în funcție de donațiile primite de fundația famigliei.

Ofensivul Donald Trump zice

că fundația Clinton este cea mai coruptă întreprindere din istoria USA:       „Clintonii au petrecut decenii umplându-și buzunarele, ocupându-se de donatori în loc de americani. Este vizibil acum că fundația familiei Clinton este întreprinderea cea mai coruptă din istoria politică americană și trebuie închisă imediat“.

Potrivit The Washington Post, această organizație de crimă organizată a încasat până în prezent peste 2 miliarde de dolari de la o mulțime de donatori precum antreprenori est europeni, șeici arabi și miliardari de pe Wall Street. Associated Press o acuză pe Hillary Clinton că a subminat Departamentul de Stat, fiind reprezentanta celei mai corupte fundații din America. Potrivit agenției, 85 de oligarhi din toată lumea au donat 156 de milioane de dolari în contul fundației în perioada mandatului lui Hillary Clinton în fruntea Departamentului de Stat. În 2014, Fundația Clinton a înregistrat un profit de 439 de milioane de dolari în active și 338 milioane de dolari în venituri. Trump consideră că „nu se ştie exact unde începe Departamentul de Stat şi unde se termină Fundaţia Clinton”. Fundaţia Clinton a fost înființată pentru a face profit din funcțiile publice”. Scandalul nu-i de acum, suspiciunile că familia Clinton utilizează funcțiile publice pentru a-și alimenta fundația cu grămezi de bănet fiind exprimate public în repetate rânduri.

Corupția de manual dezvoltată de Clintoni

se derulează după un patent propriu. Ca orice politician expert în gargară și atât bătrânul Bill își câștigă existența mâncând rahat în cadrul unor discursuri publice urmate de plata unor onorarii imense. Pentru ca aceste invitații să sosească este necesar ca sponsorul care-i achită lui Clinton șpaga să aibă un oarece profit. O parte a presei americane și Donald Trump susțin că invitațiile și onorariile achitate lui Bill Clinton sunt urmare a unor favoruri și decizii luate de Secretarul de stat Hillary Clinton.

Afacerile scandaloase din Africa

l-au pus pe Clinton în postura de a susține și lăuda dictatori din Rwanda, Nigeria sau Congo cu scopul de a obține pentru donatorii săi facilități în exploatarea resurselor locale. În Congo Clinton l-a avut ca „partener” pe miliardarul suedez Lukas Lundin, deținătorul companiei miniere multinațional Lunding Mining. Acesta a promis o donație de 100 de milioane de dolari în schimbul menținerii regimului dictatorial din Congo care facilitase obținerea permiselor de exploatare minieră pentru Lundin. Capitalizarea Lundin Mining în afacerile cu resurse minerale depășea 20 de miliarde de dolari, majoritatea profiturilor amețitoare provenind din Congo. În 2006, ca senator Hillary Clinton a susținut o inițiativă care se intitula Suport pentru Securitate și Democrație în Congo și care viza promovarea unor schimbări majore în cea mai atroce dictatură africană. În 2009, după ce a devenit Secretar de Stat, Hillary a schimbat discursul susținând regimul din Congo. Landin și-a ținut promisiunea și a donat 100 de milioane în conturile Clinton Fundation. Aceeași schemă s-a derulat și în Nigeria, statul african cu cele mai multe resurse naturale dar și cu cea mai mare corupție, fiind considerată de experți cea mai coruptă țară din lume. Deși legislația americană condiționa ajutoarele pentru țările sărace distribuite prin programul USAID de transparența cheltuirii banilor, Nigeria a beneficiat de aceste ajutoare deși nu a dovedit nici un fel de transparență. Bill Clinton a susținut două discursuri în Nigeria fiind plătit cu 700.000 de dolari de către omul de afaceri Gilbert Chagoury, care a vărsat circa 1 miliard de dolari în Clinton Global Initiative, un apendice al Fundației Clinton în care mai varsă bani Microsoft, HP, fundația lui Bill Gates și alte companii cu ștaif. Acesta era conectat cu un oarecare Mark Rich, aflat pe lista celor mai căutați 10 oameni de către FBI. El se ocupă cu comerțul de materie primă la nivel mondial și este mai bine cunoscut pentru înființarea companiei Glencore. Rich a fost condamnat în SUA pentru acte de comerț ilegal (vânzare de petrol) cu Iranul (în perioada în care 50 de americani erau ostatici în această țară)  la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 și pentru evaziune fiscală. La momentul condamnării sale se afla în Elveția și de atunci nu s-a mai întors în SUA. Ulterior, a primit o amnistie de la președintele Bill Clinton, la data de 20 ianuarie 2001. Partenerul nigerian al donatorilor lui Clinton a fost generalul Abacha, care a stors din vânzarea resurselor statului între 4-8 miliarde de dolari pe care i-a depozitat în bănci europene. Gilbert Chagoury a fost condamnat în Europa pentru complicitatea cu dictatorul nigerian, care a avut liber să meargă în USA în calitate de donator al familiei Clinton. Cu tot cu banii furați.

Afacerea UraniumOne- filiera rusă

Pentru Clintoni, afacerea Ericsson a fost un fel de desert. Compania suedeză de telecom urma să fie trecută de guvernul USA pe lista neagră a companiilor care au derulat afaceri cu state inamice. În cazul de față Ericsson vânduse echipamente de comunicații în Iran și Belarus, fapt care i-ar fi atras sancțiuni severe. Soluția găsită de suedezi a fost de a-l angaja pe Bill Clinton pentru un discurs de 20 de minute plătit cu suma de 750.000 de dolari. La 7 zile după discursul lui Clinton pe care nu l-a ascultat nimeni, secretarul de stat Hillary Clinton a ieșit cu o declarație publică prin care a anunțat că pe lista neagră a companiilor care au tranzacționat cu state inamice nu vor incluse companiile telecom de la care se așteaptă să-și revizuiască singure politice comerciale.

Poate ce mai scandaloasă afacere a Clintonilor pe spesele statului american a fost vânzarea a 20% din resursele de uraniu ale USA către guvernul de la Moscova. În ciuda discursurilor sforăitoare ale prădătorilor democrați despre drepturile omului și protecția mediului, în anturajul lor gravitau mulți miliardari care storceau averi serioase din deteriorarea naturii și comerțul cu cei mai sângeroși dictatori ai lumii. Unul dintre aceștia este Frank Giustra, miliardar de origine canadiană cu mari interese în industria mineritului.

 În 2005 Clinton a făcut o vizită în Kazahtan împreună cu Frank Giustra pentru un deal cu dictatorul Nazarbayev. Oficial, subiectul întâlnirii a fost problema HIV/SIDA în Kazahtan. Problemă pe care, de fapt, fostul stat sovietic nu o avea. În subteran subiectul vizitei era implicarea lui Giustra în extragerea minereului de uraniu, Kazahtan fiind unul dintre cei mai mari deținători de zăcăminte din lume. Într-o conferință de presă cu dictatorul Nazarbayev Clinton a lăudat progresele făcute pe calea democrației și respectării drepturilor omului pe care statul kazah le înregistra și a cerut admiterea acestuia în cadrul OSCE! Era evident o minciună pentru care Giustra a primit concesiunea minelor de uraniu, o afacere de sute de milioane de dolari. Câteva săptămâni mai târziu fundația Bill Clinton a primit o donație de 30 de milioane de dolari, prima dintr-un șir de donații care avea să totalizeze peste 100 de milioane de dolari.

Drepturile de exploatare a uraniului obținute de Giustra au fost puse într-o fuziune inversă prin care compania publică din Kazahtan a devenit privată sub numele de UraniumOne, care a fost cotată la bursa din Canada. Această companie a obținut apoi concesiuni pentru exploatarea minelor de uraniu din Wyoming, New Mexico, Texas și Utah. În 2009 UraniumOne deținea circa 20% din capacitățile de producție a uraniului din USA. De la Moscova unchiul Vladimir Putin, care era interesat în acapararea resurselor de uraniu din toată lumea a făcut o ofertă de preluare a acțiunilor UraniumOne la un preț cu 40% mai mare decât cel la care acestea se tranzacționau. Tranzacția necesita aprobarea guvernului federal american, industria uraniului fiind una strategică în USA. Tranzacția se aproba la nivelul câtorva agenții guvernamentale, inclusiv a Departamentului de Stat condus de Hillary Clinton. În timp ce documentele aferente tranzacției erau studiate de oficialii americani, peste 145 de milioane de dolari au plecat spre Fundația Clinton inclusiv din conturile lui Frank Giustra. Practic toți marii deținători de acțiuni UraniumOne au donat sume mari de bani către fundația carnasierilor socialiști. Hillary și-a dat acordul și după ea toate agențiile, ceea ce a dus circa 20% din producția de uraniu a USA direct în Rusia.

În 2010, o mică firmă de investiții, Salida Capital, s-a angajat să doneze zeci de milioane de dolari către Fundația Clinton și a plătit un discurs al lui Clinton în Canada. Salida Capital este o subsidiară a ROSATOM, o agenție guvernamentală care controlează arsenalul nuclear al Federației Ruse, care a construit reactoare nucleare în Iran și care a oferit tehnologie nucleară Coreei de Nord. Deci famiglia Clinton a fost finanțată direct de Federația Rusă în schimbul a 20% din zăcămintele de Uraniu ale USA.

La patru luni după de Hillary a influențat decizia guvernului american pentru aprobarea tranzacției UraniumOne, Clinton a primit 500.000 de dolari pentru a ține un discurs la Moscova. Banii au venit de la Renaissance Capital despre care există  multe dovezi care o leagă de serviciile secrete rusești. Inutil să mai precizăm că cel acuzat copios de colaborare cu rușii de către Clintoni este Donald Trump!  O mizerie mai mare nici că se putea.

Minciuna și ipocrizia sunt armele Clintonilor

într-o campanie electorală în care cei doi nu se feresc să utilizeze acuzații de comportament indecent la adresa femeilor împotriva candidatului republican Donald Trump. Asta în contextul în care Bill Clinton a utilizat-o pe stagiara Monica Lewinsky și un trabuc direct în Biroul Oval. Ca orice socialist care se respectă, Clinton a încercat să iasă din această poveste murdară mințind. La începutul anului 1998 declara că:  „Vreau să spun un lucru poporului american. Vreau să mă ascultați şi o să repet ceea ce spun: nu am avut relații sexuale cu acea femeie, domnișoara Lewinsky. Nu am spus nimănui să mintă pentru mine, nici măcar o dată, niciodată! Aceste acuzații sunt false! Şi trebuie să mă întorc la muncă, în numele poporului american”. După câteva luni și după ce un procuror a deschis o anchetă bazată pe mostre ADN culese de pe rochia asistentei Clinton a fost nevoit să admită că a mințit: „Într-adevăr, am avut o relație inadecvată cu domnișoara Lewinsky. Mai mult, a fost un lucru rău. A însemnat o eroare uriașă de judecată din partea mea şi un eșec personal, de care numai eu sunt complet răspunzător. Acum, acest subiect ne privește doar pe mine, pe cei doi oameni pe care-i iubesc cel mai mult – soția şi fiica mea – şi pe Dumnezeul nostru. Trebuie să repar ce am stricat şi sunt pregătit să fac orice e nevoie în acest sens”. În tot acest scandal Hillary a mințit și ea acuzând-o pe asistentă că încearcă să obțină avantaje materiale de pe urma acestui scandal.

Dezvăluirile de mai sus fac obiectul unei cărți intitulate Clinton Cash, carte care aparține jurnalistului Peter Schweizer și care a apărut de curând la New York. Clintonii n-au oferit nicio explicație pentru acuzațiile foarte concrete cuprinse în carte și au preferat să ducă totul în derizoriu. Inclusiv scandalul serverului privat de email utilizat de Hillary pe vreme când era Secretar de Stat a fost explicat pe seama spionajului rusesc deși sunt indicii că acel cont de email utilizat ilegal și șters apoi conținea foarte multe mesaje care demonstrau afacerile derulate de fostul Secretar de Stat Hillary Clinton în jurul fundației familiei. Obiceiul colectării de șpăgi de la companii cărora li s-au făcut favoruri l-a preluat și Hillary după ce a părăsit funcția de secretar de stat. Recent, site-ul  WikiLeaks a dezvăluit că trei asemenea discursuri ale candidatei socialiste au fost plătite de capitaliștii veroși de la Goldman Sachs. Tipic pentru candidații republicani. De la corporații luăm mălaiul și de la săraci votul. Că așa-i în politica de bordel!

Comentarii

  • Samurai

    07 noiembrie 2016 3:43

    F.buna si adevarata analiza DAR in final e o greseala capitalaTipic pentru candidații DEMOCRATI nu republicani.Asta schimba TOT sensul articolului !

    raspunde comentariului
  • gore

    06 noiembrie 2016 19:00

    V-a cumpărat Donald și pă voi... na. Atunci cu cine să mai votezi, cu Moni că-i a poporului?

    raspunde comentariului
  • Ciolanis CIA

    06 noiembrie 2016 13:11

    TOTI CEI CHEMATI LA COTROCENI LA CONSULTAREA SOCIETATII CIVILE DUPA COLECTIV, FINANTATI DE SOROSIonu Sibian este președinte la Fundaia pentru Dezvoltarea Societăii Civile FDSC.

    raspunde comentariului
  • Titu Sandronicus

    05 noiembrie 2016 17:24

    Felicitari pentru articol !

    raspunde comentariului
+