HomeActualitateOnțanu nu mai candidează, dar putem vota DNA?

Onțanu nu mai candidează, dar putem vota DNA?

Dacă există ceva de admirat la PSD atunci acel ceva este capacitatea de repliere, de a scuipa unde-a lins și vițăvercea, de a se dezice, senin, de nobilele idealuri ale fripturismului imediat ce vreun fripturist, de la ei sau de la alții, este prins la pachet cu fleica inscripționată cu „mită”. În cazul lui Onțanu, cel care îl scotea pe Elvis la produs capital de imagine prin parcurile Capitalei, lucrurile au stat la fel. Nici n-apucaseră procurorii să-i dăruiască tovarășului Neculai cel mai potrivit cadou pentru un primar destoinic ca el – o pereche de cătușe, că PSD deja se spăla pe mâini de colegul de la UNPR și anunța susținerea unui candidat propriu. Ca un comando al șpăgii, care atacă în forță tot ce înseamnă buget, nu ia prizonieri și abandonează răniții la primul glonț primit de aceștia în picior din partea inamicului DNA, PSD calcă pe cadavre, dovadă că a învățat ceva din lecțiile trecutului.

Pentru că, până acum un an sau doi, dacă mai țineți minte, ori de câte ori vreun pușcăriabil de la PSD era săltat de procurori, toată șefimea Partidului, cu președintele Năstase sau, după caz, Ponta, în frunte venea și băga un planton prelungit la Parchet, anunțându-și deplina solidaritate cu coruptul și condamnând ”statul securist al lui Băsescu”. Că însuși Băsescu a ajuns să condamne azi ”statul securist” e altă căciulă, dar, revenind strict la PSD, remarcăm că băieții ăștia tot au învățat ceva de când la cârmă e Dragnea: să se dezică de unul de-ai lor prins cu mita-n sac imediat ce mâna lungă a DNA s-a întins asupra lui. Ca niște cioclii din Evul Mediu care, de cum vedeau buboaiele ciumei știau că omul e condamnat și-l lăsau să crape fără regrete, așa și pesediștii lui Dragnea își dau seama de îndată că un individ care a fost băgat la zarcă e, pentru imaginea partidului, mai rău ca un ciumat și-l lasă în plata Domnului – mă rog, a doamnei Kovesi.

La ora când scriu aceste rânduri, Robert Negoiță, celălalt candidat al PSD cu bube-n cap încă nu fusese săltat, dar nu-i timpul pierdut, mă gândesc. Motive să-l salte are suficiente DNA și n-ar fi exclus ca și amicul minorelor să petreacă sfintele Sărbători Pascale la Rahova, ciocnind ouă roșii cu majorii din celulă. Și nu știu, zău, ce inimă ar mai avea doamna Firea, câtă putere să găsească în sufletul ei de mamă spre a continua să lupte pentru Primăria Generală dacă, pui un caz, vin mascații și peste soțiorul ei iubit, Pandele, primarul din Voluntari. Dacă ne uităm însă cu atenție, vedem că nici pe la alte sectoare PSD nu se simte mai bine: Tudorache, candidatul de la sectorul 1, a fost, cândva, dat afară din Ministerul Transporturilor după ce-a fost prins că elibera autorizații ilegale pe bandă rulantă. Ce să mai vorbim de celebrul traseist Gabriel Mutu, fost la PDL, actualmente la PSD și mâine cine știe pe unde, cel care îi invită pe bucureștenii din sectorul 6 ”să vorbească cu Mutu”. Ai grijă ce-ți dorești, nenea Mutule, că s-ar putea să ți se-ndeplinească și primii care vor lua în serios invitația ar putea să fie chiar procurorii DNA. Să vezi ce vorbești matale cu veioza-n ochi, de te vindeci pe viață de muțenie!

Iar lucrurile nu stau prea diferit nici pe la alte partide. Dacă ne uităm în ograda UNPR vedem o mare de doctori făcuți la apelul bocancilor care așteaptă deja, îmi închipui, cu valiza la ușă, gata să plece în arest preventiv. PNL are și el dalmațienii lui și probabil  că procurorii ar avea destule surprize dacă ar arunca o privire mai atentă la modul cum și-au făcut averea din contracte dubioase cu statul mulți dintre candidații care umblă cu liberalismul în gură. Asta la București. Despre cum stau lucrurile în țară, unde un sfert din primarii care, cu siguranță, ar fi candidat dacă nu-i băga DNA la beci, de la Apostu la Mazăre, nici nu mai are rost să vorbim.

Când vezi că pe listele electorale ale partidelor sunt ori candidați aflați deja cu un pas în pușcărie, ori candidați pe cale de a face pasul ăsta, nu-ți rămâne decât să zici, ca turmentatul lui Caragiale: ”Și eu cu cine mai votez, neincusorule?”. Te ia groaza când vezi că din ditamai partidele nu se găsește o mână de oameni curați, care să aibă și alte proiecte în vedere decât ”scoală-te de pe locul tău, să mai fur și eu”. Și nici în altă parte nu prea poți să te uiți, căci nici cu independenții nu mi-e rușine: multora dintre ei li se văd ori carnetele de partid ascunse prin buzunare, ori tresele de acoperiți ale cine știe cărui serviciu. Numai DNA, dacă și-ar face mâine partid, ar mai merita votat. Că angajații lui n-au mamă, n-au tată, parc-ar fi făcuți din piatră și nici n-au ajuns milionari în euro din simpli angajați la stat, ca mai toți candidații actuali. Poate că o asemenea soluție vi se pare absurdă, dar, în ritmul în care fac ei arestări, e foarte posibil ca în câteva luni să nu mai aibă niciun corupt de arestat. Și de ce să rămână așa oameni destoinici șomeri? Nu mai bine îi angajăm noi primari?

Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 5 (1204) – 4-17 aprilie 2016

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare