Victor Pițurcă a pus mâna și pe alte cărți pentru a pregăti meciul cu Ungaria. Selecționerul a pregătit o echipă ofensivă într-un clasic sistem 4-4-2.
Portar: Vlad Țepeș (FCM Târgoviște), aflat la a patra selecție.
Fundași centrali: – Iancu de Hunedoara (FC Corvinul Hunedoara), mișcare tehnico-tactică realizată de Pițurcă auzind că pentru unguri va juca Matei Corvin.
– gen. Gheorghe Mărdărescu (Honvéd Budapesta), un jucător care s-a impus la Budapesta de parcă ar fi intrat cu armata peste ei. Presa maghiară îl descrie ca fiind „Maradona-n opinci”.
Fundaș-stânga: Constantin Brâncuși (FC Paris Saint-Germain), cu o rezistență infinită la efort și-o fantezie debordantă pe flancuri.
Fundaș-dreapta: Nicolae Iorga (FC Botoșani), o doză de diplomație în joc, fiind ales căpitan al echipei. Colegii de echipă i se adresează cu apelativul „omnipotentule”.
Mijlocași centrali– Mihai Eminescu (momentan n-are echipă după scandalul cu bomba sexy Veronica Micle)
– Ion Creangă (CSMS Iași), ales de Pițurcă, fiind un partener de combinație cu Mihai Eminescu. La mijloc se va practica un stil combinativ, poetic.
Mijlocaș stânga – I. L. Caragiale (Bayern München), un jucător capabil să ironizeze apărarea maghiară.
Mijlocaș-dreapta – Ioan Slavici (FC UTA), apreciat pentru naturalismul pe care-l manifestă în joc.
Atacanți – Mihai Viteazu (FC Unirea Alba-Iulia), un jucător de travaliu cu izbucniri de moment care pot schimba cursul partidei.
– Avram Iancu (disputat între CFR Cluj și „U” Cluj), capabil să tragă echipa după el, un jucător de pasă finală.
Rezerve: Horea, Cloșca, Crișan, Vadim Tudor, Cristian Tănase, Sextil Pușcariu, Emil Racoviță.
