Paradis, norişorul stelar 69, galaxia Unirea.
– Măi Kogălnicene, tu observezi că românii noştri de pe Pământ iarăşi serbează cu foc Ziua Unirii mici?
– Da, Alecule… iertare… Măria Ta, românilor le place mult să se mândrească din cauză că sunt români, cică acolo pe veci stăpâni!
– Mişule, un lucru nu înţeleg eu. Păi dacă-i ziua Unirii mici, de ce cântă şi din alea cu treceri de batalioane peste Carpaţi şi alte chestii transilvănene? Că pe vremea noastră românii d-acolo erau înfrăţiţi cu ungurii, mama lor de bozgori!
– Lasă, nu mai fi aşa firoscos. Îs frumoase şi ălea, păcat doară că Furdui Iancu s-a făcut ca Moş Ion Roată acuşa. Ce flăcău mândru şi zdravăn mai mi-era, avea succes la femei precum Măria Ta!
– Ei… să nu exagerăm… pe mine mă concurai doar tu la muieri… hai pe bune acuma, cum le vrăjeai la cât de… să mă ierţi… urât ca dracu eşti?
– Simplu, n-am nimic de ascuns aici precum pe Pământ: mă recomandam ca din partea Domnitorului şi că aveam însărcinare să verific primul marfa. Păi şi nu chiar aşa era?
– N-am nimic de zis, eu îţi dădeam împuternicire. Trebuie să recunosc că ai fost cel mai de nădejde om al meu. Ia zi, chiar niciodată nu m-ai înşelat, adică să păstrezi numai pentru tine duduia cu pricina?
– Cum să zic… să fi fost de vreo două ori maxim, dar nu cu rea voinţă. N-au vrut ale dracului nici de-ale dracului să vină la Măria Ta!
– Asta mă pune pe jar chiar şi azi… de ce mama dracului?! Eram Vodă, la dracu!!
– Crez că aveau oarece deviaţii comportamentale şi sexuale cum văz şi acuma la multe domniţe din România: nu contează că eşti urât ca un drac sau ca Ţiriac, important e ce ai în sac! Eu eram urât, dar mult mai generos decât Măria Ta, care cam serveai toate felurile pe gratis…
– Păi doară nu era să plătesc, Eu – Domnul Ţărilor Româneşti! În fine… nu-s supărat pe tine, mi-ai livrat destul material. Mai suporţi o întrebare?
– Nu întrebare, poruncă! Spune şi nu mai pregeta!
– Lasă, lasă… vorbim ca între prieteni, fără tine nu mai reformam eu România aşa cum a vrut Fratele Napoleon. Măi, Mişule, tot aud de la nişte români pământeni: cică eu aş cam semăna cu unul, Băsescu. Sau, mă rog… el ar aduce binişor cu mine. De ce spun ăia aşa ceva?
– Măria Ta, găsim răspunsul deîndată. S-o luăm pe puncte şi metodiceşte. Unu la mână: ai fost acuzat de dictatură când te-au pus să semnezi abdicarea?
– Absolut, şi niţică dreptate aveau, că fără dictatură nu puteam eu să le dau peste mână hoţilor din România, mai ales popilor grecizaţi!
– Se potriveşte, şi respectivul Băsescu a fost făcut dictator pentru că a tăiat din topor! Ba chiar satrap, cum zicea unul, Ciuvică, la chestia de-i zice televizor şi le ţine loc de cap celor mai mulţi dintre români! Doi la mână: a fost (nu ştiu dacă mai e) Băsescu afemeiat ca şi Marele Cuza?
– N-a fost, eu rămân cel mai mare din Istoria României!
– Mă rog… atât cât se poate compara… să zicem că fost-a robit de o femeie cum ai fost Măria Ta înlănţuit de Obrenovicioaia. Corect aşa?
– De cine vorbeşti, coţofana aia vopsită bălai peste pana-corbului? O compari tu cu Maria mea?!
– Nu compar nimic, facem o paralelă între situaţiuni. S-a potrivit şi acilea, mergem mai departe… Trei la mână: a tăiat Băsescu din privilegii, după modelul cuzist?
– O fi tăiat el, dar n-a avut curajul meu să reteze din barba popilor! Sunt singurul din Istoria României care a făcut asta! Iară eu am dat slobozenie ţiganilor pe care-i munceau popii, pe când el a băgat la temniţă pe bulibaşa ţiganilor şi al investitorilor lor patrihoţi!
– Desigur, sunt şi unele osebiri, noi încercăm să mergem pe calităţile comune… Patru la mână: ai fost Măria Ta beţiv, cartofor, intrigant şi cam scandalagiu cu inamicii politici?
– Ba bine că nu! Şi ce, Băsescu m-a concurat şi la aşa calităţi?
– Aşa se vorbeşte acolo, pe Terra, şi doar ştii că nu iese foc fără fum la pământeni.
– În regulă. Cinci la mână?
– Te-au suspendat uneltitorii din Monstruoasa Coaliţie şi te-au pus să semnezi abdicarea pe… să am pardon… frumosul spate al Obrenovicioaiei? La fel au procedat şi cei din Monstruosul USL cu Băsescu…
– Stai o ţâră, că aici nu prea se pupă… el n-a semnat nimic, cu atât mai puţin pe spatele blondei… şi nici n-a durat mult abdicarea, după câte am observat eu d-acilea.
– La el n-a ţinut mult deoarece a avut noroc cu o blondă nemţoaică pe care a luat-o râsul când a observat ce monstruoasă engleză vorbea înlocuitorul lui Băsescu… ea şi alţi câţiva de prin Europa şi America i-au pus propteaua lui Băsescu de-a revenit pe tron din garaj.
– Bravo lui, a ştiut să-şi aleagă blondele! Bun, dar chiar nu găseşti şi vreo osebire esenţială între mine şi cheliosul ăla?
– Cum să nu… la prima vedere pare tot o asemănare, dar eu zic că-i o treabă pe contră… şi Măria Ta şi Băsescu aţi fost succedaţi la conducere de un neamţ. Te-ai prins care-i osebirea?
– Hăhăhă… tot pişicher ai rămas, Kogălnicene! Osebirea-i ca de la Cer, aicişa unde ne vecinicim noi, până la Pământ, unde se feisbucesc ei! Asta a fost cea mai tare, mi-ai pricinuit multă bunăvoie… te duci acum să faci rost de o îngeriţă, ceva? Azi nu vreau o drăcoaică, am şi eu o vârstă istorică, ce ocaua lui Cuza!