Attila Mesterházy, șeful opoziției maghiare: “Ungaria și România sunt doi prieteni apropiați”

de Radu Uszkai , 02 mai 2014
attila meszterhazy

Atunci când nu-ți plac nici politicienii de stânga, dar nici cei de dreapta, e clar că există ceva dubios la mijloc. Deci, dacă aveați impresia că viața politică din România e aiurea rău, stați să vedeți ce se întâmplă în țara vecină, prietenă, și autonomă, în cuvintele lui Attila Mesterházy, președintele Partidului Socialist Maghiar, șeful opoziției, și marele perdant de la alegerile parlamentare de anul acesta.

După patru ani cu Viktor Orban, cum arată Ungaria? E gata pentru mai mult Fidesz?

În ultimii patru ani Ungaria a devenit o țară mult mai slăbită, mai înapoiată. Practic, s-a întors din nou la coada topurilor din Uniunea Europeană. N-a existat niciun soi de mare progres economic, șomajul a crescut, iar maghiarii sunt din ce în ce mai săraci. Uite, aproape patru milioane de oameni trăiesc sub pragul sărăciei. Mai mult, la capitolul drepturi democratice stăm din ce în ce mai prost, presa nu prea mai e independentă, iar statul de drept a ajuns din ce în ce mai șubred. Oamenii au devenit, în ultimul timp, mai distanți nu doar economic, ci și social, politic. Din cauza asta din ce în ce mai mulți maghiari s-au decis să plece din țară, pentru că s-au săturat să trăiască aici.

Cred că pentru încă patru ani de Fidesz nu suntem pregătiți. Nici măcar cei mai pesimiști analiști nu se așteptau din partea guvernului condus de Orban să fie atât de aroganți la putere.

Fidesz a luat sub 50% la ultimele alegeri, dar totuși au pâinea și cuțitul în mână pentru încă un mandat. Cât de gri arată viitorul Ungariei?

Față de când au ajuns la putere, în 2010, alegerile de anul acesta au avut una dintre cele mai scăzute prezențe la urne. Și nu doar acest lucru e interesant: față de acum patru ani, Fidesz a pierdut mai mult de 650.000 de voturi. Deci, e ciudat ca, în contextul în care participarea la vot a fost atât de mică, iar pierderea de voturi n-a fost neglijabilă, Fidesz să mai obțină, în continuare, două treimi din voturi, și să ajungă să domine țara încă patru ani. Totuși, asta arată ce sistem electoral ciudat avem, pe care Viktor Orban l-a dezvoltat de capul lui, în interesele partidului său, și fără să-și bată capul să ne consulte și pe noi. Dar ultimele alegeri nu scot în evidență doar această ciudățenie. Impresia mea e că, dacă din ce în ce mai puțini maghiari vin la vot, asta înseamnă că din ce în ce mai puțin compatrioși de-ai mei au încredere în politică, astfel încât ei decid să se retragă din toate afacerile publice.

Neîncrederea și apatia de la nivelul electoratului trebuie, totuși, depășite cumva, și nu doar pentru cei mai puțini și bogați, ci și pentru maghiarii de rând, pentru că este vorba, totuși, despre viitorul lor la mijloc, nu doar al țării noastre.

De ce o fi reușit Fidesz să câștige alegerile din 2010 cu o diferență atât de mare? Să fie pentru că partidul dumneavoastră a fost prea corupt cât timp s-a perindat pe la guvernare?

Toată problema aceasta nu e chiar atât de simplă pe cât pare. Adică da, corupția care a existat în partidul meu în guvernarea de dinainte de Viktor Orban a jucat clar un rol important, dar în mare parte tot scandalul a fost, mai degrabă, o chestie de propagandă lansată împotriva noastră. Aș zice că mai degrabă atacurile din partea lor, și nu corupția propriu-zisă, ne-au făcut pe noi să pierdem alegerile de acum patru ani la o diferență atât de mare. Și uitați, ca să nu credeți că exagerez: aproape niciun mare caz de corupție care a ajuns cumva să fie discutat în spațiul public nu a fost taxat de procurorii de la noi din țară.

Iar asta e doar o felie a tortului, pentru că Fidesz aplică și un standard dublu. Mulți oameni din acel partid au tot felul de afaceri dubioase, dar nimeni nu mai zice în prezent nimic. În plus, nivelul corupției, de când sunt ei la putere, a crescut, mai ales că, având două treimi din Parlament, își permit să plimbe lejer bani public în buzunare private. Cu toate acestea, ei tot pe noi ne scot drept vinovați, și ne terfelesc imaginea cu ajutorul presei, astfel încât oamenii de rând nici nu mai știu ce să creadă despre noi.

Acum vreo zece ani aproape toată Europa ne dădea nouă, românilor, țara dumneavoastră drept un exemplu de democrație. În prezent ați ajuns printre repetenții clasei. De unde până unde?

Populismul acesta de extremă dreapta și naționalismul este oricum în creștere în Europa, deci nu se poate spune că ceea ce se întâmplă la noi în ultimul timp e doar un fenomen unguresc. Totuși, până acum eu nu știu să existe vreun guvern de dreapta ori conservator prin Europa, care prin acțiunile lui să fi pus atâtea probleme serioase democrației sau statului de drept. La noi însă, în Ungaria, lucrurile sunt diferite. Ce a făcut victoria partidului lui Viktor Orban de acum patru ani a fost să pune bazele unui regim din ce în ce mai autoritar, care deja nu mai are nicio legătură cu democrația, asta mai ales pentru că, dacă tot am rămas în mijlocul unei crize economice, din ce în ce mai mulți oameni săraci au de suferit.

Chiar și noi, în Ungaria, am avut mult de suferit pe seama crizei din 2008, astfel încât mulți oameni care aveau de făcut față multor dificultăți și-au îndreptat insatisfacția față de guvernarea noastră spre un vot pozitiv față de Fidesz, crezând în promisiunile populiste ale lui Orban. Puțini și-au dat seama, atunci, de adevăratele lui intenții.

În timpul primului său mandat, Orban a reușit să schimbe Ungaria pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Care credeți că a fost cea mai periculoasă modificare de-ale sale?

Chiar nu știu ce să zic aici, sunt deja prea multe decizii pe care le-a luat ca premier! Mie mi se pare că cea mai periculoasă măsură a fost introducerea unei cote unice pe venituri, pentru că asta a însemnat că mulți oameni mai săraci au trebuit să strângă cureaua, în vreme ce maghiarii mai bogați au câștigat destul de mult. Totuși, cred că cea mai cruntă decizie a fost aceea de a elimina pensiile persoanelor cu dizabilități, pentru că asta îi forțează să se întoarcă pe piața muncii. Doar că, surpriză: ei nu pot munci, tocmai pentru că au anumite dizabilități. Măsurile care a provocat cele mai mari prejudicii au fost cele economice, pentru că, din cauza lor, investitorii și oamenii de afaceri din străinătate și din Ungaria și-au pierdut încrederea în mediul de afaceri de la noi. Cea mai cinică decizie luată de Orban a fost aceea de a demara un program de construcții de stadioane, un hobby de-al lui care consumă zeci de milioane de euro, în vreme ce atâția oameni ajung practic să moară de foame.

Fidesz a reușit să dea la fund căsătoriile dintre homosexuali și să-l bage pe Dumnezeu în Constituție. Cât de departe sunteți de o țară care o să se declare, în curând, una sfântă?

Impresia mea e că, în fiecare caz, a fost mai degrabă vorba despre ceva simbolică. Departe de a fi un conservator, Viktor Orban îmi pare că seamănă cu un calculator cinic, populist.

Departe de a avea legătură cu vreo dezbatere purtată în țară, care să arate ce vor toți maghiarii, interdiciția căsătoriilor dintre homosexuali, sau prezența lui Dumnezeu în Constituție, sunt pur și simplu niște încercări de a-și duce cu zăhărelul fanii, niște măsuri construite pe placul lor. De acum încolo, influența Bisericii asupra societății noastre nu va fi decât pe placul lui Viktor Orbam, și îi va servi puterii lui.

Partidele din opoziție tind să aibă, atunci când vine vorba de alegeri, ceva mai mult succes. De ce alianța de opoziție din care ați făcut parte a luat atât de puține voturi?

Poate așa o fi cazul în democrațiile care chiar funcționează. Cine știe, acolo chiar se poate ca partidele de opoziție să aibă mai mult succes. La noi însă, toată campania electorală de anul acesta a avut loc în niște condiții mai degrabă non-democratice. În primul rând, cei de la putere au redesenat colegiile electorale cu niște granițe care să le fie lor în avantaj. Peste tot, pe la știri, pe televiziunea publică, apărea doar propaganda de partid a Fidesz, în vreme ce pe noi nimeni nu ne băga în seamă.

Deci, dacă aveam oportunități atât de limitate de a ne face reclamă, puțină lume putea să afle de planurile noastre. Apoi, Guvernul a folosit, de multe ori, tot felul de ONG-uri în campaniile împotriva noastră.

Ce n-au reușit să facă până acum a fost să ne interzică să mergem pe străzi, să ne întâlnim direct cu oamenii, și să interacționăm cu ei pe internet, așa că am încercat să facem cât de mult am putut în aceste medii. Candidații și activiștii noștri de partid au făcut o muncă aproape supraumană, dar împotriva celor de la Fidesz era prea geu. Ce trebuie să facem acum este să analizăm unde am greșit și trebuie să ne schimbăm strategia pentru alegerile europarlamentare din vară și cele locale din toamnă.

Cât de periculoși sunt cei de la Jobbik pentru democrația voastră?Adică niște oameni care nu fac nimic altceva decât să se ia de minorități, să aibă o aripă paramilitară și să fie niște rasiști cu orice ocazie dar care iau atât de multe voturi nu par a fi un semnal bun.

Doar pentru democrația noastră? Eu zic că sunt o amenințare mare pentru viitorul întregii noastre țări. Mă simt dator să vă zic totuși că Jobbik și Fidesz reușesc să-și împartă, una peste alta, cam același electorat de extremă dreapta: politic radicale de dreapta, politici populiste, atitudine militantă și agresivă. Toate aceste aspecte se regăsesc în cazul ambelor partide, iar Orban face, de multe ori, gesturi de prietenie sau simbolice către ei, pe tot felul de teme sensibile.

Impresia mea e că, cu cât Jobbik devine mai puternic, cu atât Fidesz o să se radicalizeze și mai mult, mai ales pe anumite probleme politice.

Merită Viktor Orban o bătăiță serioasă la funduleț de la Bruxelles?

Că merită, că nu merită, asta nu prea contează, pentru că Orban nu e deloc interesat de ce au de zis cei de la Bruxelles, mai ales în ceea ce privește nerespectarea unor drepturi sau valori europene fundamentale. Ceva ar trebui totuși să se întâmple: noi suntem o singură țară, dar ce se întâmplă aici poate fi foarte bine un virus care se răspândește și care poate infecta toată Europa.

În ultimul timp Orban pare a-și fi găsit un nou partener de joacă, în persoana lui Vladimir Putin. Chiar și despre Jobbik s-ar fi vorbit că ar avea legături cu Rusia. Ce se întâmplă cu Ungaria, își schimba cumva interesele în materie de relații internaționale?

Sincer să fiu, nu mi se pare că Viktor Orban și Putin sunt prieteni buni, dar asta nu mai prea contează acum. Ce e important e ca, în prezent, țările europene, împreună cu NATO, să reușească să traseze, cumva niște limite ale cooperării cu Rusia, care a început să fie din ce în ce mai expansivă prin Europa Centrală și de Est.

Nu putem spune că beneficiile economice de pe seama schimburilor cu Rusia nu sunt importante, dar ele ar trebui să fie acceptate doar dacă n-ar avea, drept efect, o șubrezire a poziției Ungariei în Europa, sau față de țara lui Putin. Dacă ar fi să le cedăm rușilor ceva, asta ar însemna să cădem din nou sub influența lor. Doar că atât noi, cât și alte națiuni cum sunteți voi sau altele din partea aceasta a Europei s-au săturat să se tot repete istoria, și deja nu mai au chef de ce a însemnat influența rusească sau a Uniunii Sovietice pe aici.

Ce credeți despre români și unguri: sunt niște prieteni apropiați, ori niște dușmani care se privesc sceptic, de la distanță?

După mine, Ungaria și România sunt doi prieteni apropiați. De ce? Trebuie doar să ne uităm la interesele celor două țări, la trecutul și la viitorul comun în care nu avem cum să nu avem de-a face unii cu alții.

Loading...

Comentarii

+