Raluca Dan, membru Re.Generation: "Hipsteri, rockeri, mame cu copii, biciclişti, oameni indignaţi pe bună dreptate, aceştia sunt cei prezenţi în stradă"

de Radu Uszkai , 16 septembrie 2013
Raluca Dan

După discuțiile cu sau pe tema protestelor pentru salvarea Roșiei Montane a venit rândul să stăm de vorbă și cu Raluca Dan, membru al ONG-ului Re.Generation. Totul despre cine, cum și de ce protestează puteți citi în rândurile de mai jos.

Reporter: Raluca, te ocupi de multă vreme de salvarea Roșiei Montane. Care ți se pare cel mai “cianurat” aspect al întregului biznis: problemele de mediu, încălcarea statului de drept ori relația erotică dintre un SRL fantomă și niște politicieni corupți?

Raluca Dan: Cu siguranţă, am ajuns sa discutăm despre acest proiect minier astăzi, pentru că statul este în complicitate cu compania minieră şi refuză cu obstinaţie să ăşi îndeplinească rolul de garant al drepturilor cetăţenilor. De-a lungul anilor, diferite instituţii au căutat să împingă în legalitate un proiect minier care niciodată nu poate fi demarat decât cu încălcarea legii. Din acest punct de vedere, cu dovezi în instanţă, se poate arăta că statul de drept a fost treptat fisurat până la cea mai grosolană acţiune a Guvernului, şi anume aprobarea unei legi special dedicate companiei Roşia Montană Gold Corporation care minimizează, printre altele, şi problemele de mediu.

Multă lume spune că cei din Piață habar n-au ce vor oamenii de la Roșia Montană. Tu ce crezi, ce vor roșienii?

Dintotdeauna a fost foarte clar ce vor roşienii care se opun proiectului minier, fapt vizibil prin acţiunile pe care Alburnus Maior, asociaţia locală le-a întreprins pe parcursul celor peste 10 ani. Pentru că işi doresc să îşi ducă în continuare vieţile pe pământurile unde s-au născut şi trăiesc, roşienii şi-au formulat nişte obiective foarte clare, care nu corespund cu planurile Guvernului sau ale companiei: vor respingerea proiectului minier şi interzicerea cianurii în minerit şi o sansă la o dezvoltare armonioasă a zonei prin includerea Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial UNESCO. Cine nu a reuşit până acum să cunoască cererile lor, poate vizita site-ul .

Dacă resursele din pământ le-ar fi aparținut roșienilor, nu statului, crezi că am mai fi discutat, în continuare, despre asemenea probleme?

Vă invit să privim situaţia şi din punctul de vedere al patrimoniului cultural, nu doar al exploatării miniere. La Roşia Montană se află o serie de vestigii arheologice de importanţă naţională şi universală, datând de peste 2000 de ani, un reper important în istoria noastră şi o moştenire colectivă. Intr-un stat funcţional, chiar şi în situaţia descrisă de dvs., roşienii ar trebui să ţină cont de acest patrimoniu indiferent de ceea ce ar vrea să întreprindă.

De la “Golaniada” din 1990 România n-a mai văzut atâția oameni ieșind benevol în stradă pentru o cauză. Te așteptai vreodată să mai ajungem aici? În plus, cum crezi că a reușit Roșia Montană să-i mobilizeze?

Pe de-o parte, protestele din ianuarie 2012 mi-au dat de înţeles că avem o conştiinţă trează, chiar şi naivă, cum cred ca s-a dovedit într-un final. Eram prea mică în anii ’90 ca să pot spune cu certitudine care sunt diferenţele, dar din ceea ce observ, în timpul acestor proteste, oamenii ştiu clar ce vor şi vor un singur lucru: salvarea Roşiei Montane. Si mai apoi salvarea unei ţări. Protestatarii prezenţi în stradă sunt informaţi, ştiu că politicienii nu sunt de crezut, iar protestul lor deşi se încearcă nu poate fi denigrat sau furat.
Cred că totul începe de la Alburnus Maior care a câştigat până acum 20 de procese în instanţă împotriva e diferite acte administrative date ilegal companiei miniere şi statul a continuat să găsească alte căi de a demara proiectul, până la această ultimă acţiune care a indignat chiar şi pe cei care auziseră mai puţin de Roşia Montană. Este momentul în care oamenii şi-au dat seama nu că nu au fost informaţi, ci tocmai că au fost dezinformaţi.

De la 1 septembrie avem proteste în fiecare zi. Care ți s-a părut cel mai frumos moment de până acum? Noi pendulăm între marșul celor peste 10.000 de oameni din București și cvartetul care le-a cântat protestatarilor Metallica și Beatles.

Fiecare moment, bineinţeles, este frumos într-un anume fel şi are un anumit rol. Mie, personal, îmi place să fiu între miile de oameni, să cuprind energia aceasta colectivă pozitivă care este fenomenală; aşa ceva nu s-a mai întâmplat în România de 20 de ani.

Peste tot unde te uiți, vezi pancarte diverse, de la “Jos Capitalismul”, la “Capitalismul e OK! Curvele politice nu” sau “Nu ne vindem țara”, și oameni de peste tot, de la anarhiști, la naționaliști sau chiar preoți. Crezi că e bine că acest protest e unul eterogen ideologic?

Este firesc să apară şi astfel mesaje, până la urmă multe dintre problemele expuse în ianuarie 2012 încă există, iar oamenii le vor rezolvate. Insă ceea ce observ, este că totuşi, cu excepţia unei palete restrânse de mesaje generale, protestul rămâne coagulat în jurul Roşiei Montane, de aici şi sloganul Uniţi Salvăm Roşia Montană. Da, chiar cred asta, Roşia Montană nu ţine de nicio ideologie.

Protestul a fost numit, ironic, “Revoluția hipsterilor”. Și ce, ce-i așa de rău în a fi hipster?

Intodeauna politicienii şi mass media au căutat să minimizeze valoarea protestelor şi să îi categorisească pe protestari. Dacă ne aducem aminte, în anii ’90 se vorbea de golani, în ianuarie 2012 de ciumpalaci, iar acum de hipsteri. Eu ştiu că este un protest al oamenilor, printre care mulţi tineri într-adevăr, care nu sunt aduşi cu autocarele sau de mână, ci vor din convingere ca problema Roşiei Montane să fie tratată etic şi legal. Hipsteri, rockeri, mame cu copii, biciclişti, oameni indignaţi pe bună dreptate, aceştia sunt cei prezenţi în stradă.

Politicienii au început să bată în retragere: să fie oare din cauza presiunii străzii, ori atitudinea asta are legătură cu presiunile electorale ale anului viitor, când avem alegeri fără număr: europarlamentare și prezidențiale?

Presiunea străzii şi anul electoral merg mână în mână. Sunt sigură că protestele aşa de ample şi durata lor au fost o supriză pentru politicieni, care au reacţionat pentru a îşi asigura votanţii, dar mare parte dintre declaraţiile lor sunt minciuni pure, asta e ceea ce ar trebui să ştie toţi votanţii. Dincolo de declaraţii, acţiunile lor sunt extrem de perfide în continuare, de aceea trebuie expuse, iar protestele continuate.

Să presupunem că am trăi într-o țară normală, în care avizul de mediu nu se dă în funcție de ce votează parlamentul, ci pe baza unor criterii obiective. Oare, în asemenea condiții, n-ar trebui să permitem exploatarea aurului pe bază de cianuri?

Nu. Nici chiar într-o ţară aşa zis normală, un astfel de proiect nu ar avea ce căuta. Cianura este unul dintre aspectele dezastruoase ale proiectului, iar acordul de mediu este doar unul dintre acte, chiar dacă important. In Roşia Montană sunt oameni care doresc să rămână acolo indiferent de exploatare, vor un viitor realist, bazat de o dezvoltare durabilă în timp, nu pe o investiţie de scurtă vreme, care lasă zona moartă atât economic, cât şi de mediu. O ţară normală ar gândi vizionar şi constructiv viitorul unei zone şi ar privi holistic situaţia, nu doar din punctual de vedere al mediului, aceasta este dezvoltarea durabilă.

PET-ul de plastic a ajuns unul dintre simbolurile protestului. E și acesta o dovadă că avem de-a face cu o manifestație eco, în care lumea reciclează?

Nu cred că trebuie să ducem atât de departe interpretările; cred că aşa s-a întâmplat, oamenii au vrut să fie creativi şi să descurajeze o intervenţie în forţă a Jandarmeriei, aşa că au luat ce au găsit la îndemână pentru a da un ritm protestului. Este un semn de a arăta că suntem paşnici.

Presa online a fost la înalțime de la 1 septembrie încoace. A sosit momentul să ne aruncăm televizoarele pe geam și să trecem, cu toții, în mediul virtual?

In condiţiile date, da. Televizoarele au devenit complet inutile prin dezinformarea şi manipularea pe care au condus-o atât de agresiv zilele acestea. Jurnaliştii ar trebui să îşi dea demisia pentru calitatea prostă şi deloc etică a meseriei lor, cum au practicat-o în această perioadă. Să te uiţi la televizor în vreme de revoluţie este cel mai grav lucru, s-ar putea ca revoluţia să treacă pe lângă tine şi nici să nu ştii.

Ponta vorbește despre despăgubiri de 2 miliarde către nea Gabriel, iar unii analiști spun că protestatarii sunt de vină. N-ar fi mai bine să le spargem pușculițele tuturor celor care s-au îmbogățit în tot acest timp pe seama RMGC și să plătească ei penalitățile?

In primul rând ar trebui să începem cu un lucru pentru a înţelege declaraţiile domnului Ponta şi veridicitatea lor: desecretizarea contractului dintre RMGC şi stat. In condiţiile în care acesta rămâne secret, nu ştim exact la ce s-a angajat statul, putem doar să presupunem. Pe lângă asta, dacă ne gândim la scurta perioadă când Gabriel nu a fost în ilegalitate (căci toţi aceşti ani s-au dus în instanţe), cred că Gabriel ar trebui să ne dea nouă bani pentru prejudicii. Protestatarii nu pot fi niciodată de vină pentru că expun nişte grave nereguli în funcţionarea statului, singurii vinovaţi sunt toţi aceşti funcţionari publici care au gestionat statul în favoarea companiei miniere şi împotriva cetăţenilor, începând de la Berceanu şi până la Ponta.

Când crezi că se vor termina aceste proteste?

Protestele se vor încheia atunci când vom obţine:

1. respingerea proiectului de lege de către Parlament;

2. respingerea prin Hotărâre de Guvern a acordului de mediu pentru proiectul minier;

3. interzicerea cianurii în activităţile miniere în România

4. includerea Roşiei Montane în Patrimoniul Mondial UNESCO

5. demiterea celor patru iniţiatori ai legii: Dan Sova (ministrul Marilor Proiecte), Rovana Plumb (ministrul Mediului), Daniel Barbu (ministrul Culturii) şi Gheorghe Duţu (ANRM)

 exclusiv online

Comentarii

+