Elena Udrea: o filă din jurnalul de urmărire judiciară

de Nestor , 19 septembrie 2016
Foto: Facebook

07:00.  Bună dimineaţa, Românie pitorească! Mă aflu cu prietenii în munţii Buzăului, ca să vizităm celebrii trovanţi. E încântător să fii sub urmărire judiciară în minunata noastră ţară. Nu m-am distrat niciodată aşa frumos, de la munte până la mare, vorba cântecului de altădată cu glasurile de tractoare. Nu am griji ministeriale, accesarea fondurilor europene pare doar o negură în trecut, nici nu mai deschid presa ca să văd ce-a spus Ponta despre mine sau dl Băsescu, ori despre amândoi la un loc. Vremea este superbă, natura unică în lume, oamenii prietenoşi şi ospitalieri cum ştim noi că sunt românii, exceptându-i pe aceia din industria turistică. Dacă ştiam mai de mult că-i aşa relaxant, îmi dădeam singură demisia şi mă puneam la dispoziţia anchetatorilor!

08:00.  Micul meu dejun, un măr. Tocmai am vizitat ieri livada lui nea Marin Anton şi mi-am făcut provizii suficiente. Mere cu adevărat bio, gustoase, zemoase, dulci, cu gustul merelor din copilărie. Nu ca alea din hipermarketuri, unde stau pe post de bibelouri cât am stat eu ca ministru în România. Livada este splendidă, m-am simţit ca într-un mare PMP plin cu mere multicolore şi m-am delectat dând o mână de ajutor la strânsul recoltei. Pantalonaşii scurţi şi tricoul decoltat mi-au asigurat o aproape deplină libertate de mişcare, cei prezenţi lăudându-mi dexterităţile de culegătoare şi fluierând admirativ. Chiar m-a întrebat un om mai simplu şi care părea ciobănel dacă merele mele din tricou au arătat întotdeauna aşa, adică fără să fie mai întâi pere. I-am dat asigurări că urăsc siliconul la fel de mult cât dispreţuiesc merele siliconate şi otrăvite din marile magazine.

09:00.  Puţină revistă a presei şi, bineînţeles, Facebook. Am postat toate pozele de la culesul merelor şi am luat likeuri cât Ponta şi Daciana la un loc, dacă s-ar poza în pielea goală şi cu un măr în mână. Oamenii de bine sunt lângă mine şi mă felicită pentru ce-am făcut în ultimul timp, respectiv mi-am văzut de viaţa mea particulară, alţii mă înjură gros şi pesedist. Eu sunt o democrat-liberală, las toate opiniile şi nu blochez pe nimeni. Notez aici un comentariu care mi-a plăcut mult: "Pompa dracului la pârnae cu tine"... scuze, acum îl las că nu-mi place, cum ziceam, să şterg… A!... da… "Aşa trebuie să fie o femeie puternică, un exemplu de urmat. Criticile suburbane nu vă fac cinste… Decât să bârfiţi mai bine culegeţi prune că la banane nu aveţi succes. Urâtelor. Bravo, Elena !" Doamna s-a adresat, evident, criticilor mei feminini, cei masculini fiind mult mai puţin numeroşi şi mai toţi pensionari antenişti. Vocea poporului, vocea zeilor, nu?

10:15.  M-a sunat Alina. Era la DNA alături de Dragnea şi Tăriceanu, spunea că-i coadă mare. Cică dl Tăriceanu a insistat să fie primit primul deoarece era presat de timp şi grijile ţării, dar iohanniştii de acolo l-au refuzat categoric. Mi se pare absolut incorect să te porţi astfel cu un om care, cu toate defectele şi bileţelele lui roz, a scris o pagină de istorie contemporană a României. Chiar l-am cerut la telefon şi i-am spus-o direct, el mulţumindu-mi cu urări de bine şi sănătate pentru dl Băsescu. Se vede că-i cam confuzionat din cauza evenimentelor, eu nemaiavând nicio relaţie, nici măcar instituţională, de multă vreme cu fostul Preşedinte. Am încurajat-o pe Alina şi i-am povestit cât de bine e să fii sub control judiciar, abia o să se mai relaxeze puţin după anii de stres profesional exacerbat.

11:00.  Am mers cu toţii să vedem celebrii trovanţi de la Cozieni, judeţul Buzău. Trovanţii sunt nişte bolovani cu forme ciudate şi despre care se spune că cresc. Personal, n-am observat fenomenul deşi i-am încălecat pe toţi la rând, ca să-mi fac selfiuri de neuitat. În jurul lor există o energie inexplicabilă, puternică şi irezistibilă, aşa cum simţeai când te aflai în preajma dlui Traian Băsescu. Spun asta la trecut fiindcă se pare că respectiva energie l-a părăsit odată cu Preşedinţia, rămânând acum doar bolovanul care nu mai creşte. Dar eu cred în continuare în tăria lui cu arome de whiskey vechi şi vânjos, deci sunt sigură că va reveni triumfal pe eşichierul politic. Am avut, în periplul nostru, şi un ghid ad-hoc, pe ciobanul Cornel. Îmi aduce aminte de cineva, cu râsul lui hăhăit, privirea chiorâşă şi cicatricea de pe obraz. Să fie vorba de ciobanul Artimiţă, cucerirea mea personală în favoarea partidului dlui Băsescu? Posibil, de Artimiţă nu-mi mai amintesc decât măgarul care semăna cu Ponta.

16:00.  Ne-am întors din mica noastră excursie şi primul gând a fost să postez instantaneele pe Facebook. Pozele au fost foarte apreciate (mulţumesc tuturor pentru complimentele la adresa picioarelor mele bronzate!), dar aceea în care m-am fotografiat cu o capră a făcut adevărate furori. Câteva exemple: "Capra este animal sau poziţie?"; "Vai, ce capră frumoasă şi blondă!"; "Cu ce-ai minţit-o şi p-aia ca să stea capră??"; "Ţapul unde-i, la sanatoriu?", şi alte asemenea dovezi populare că încă nu mi-am pierdut succesul electoral. Aşa-s masculii români, macho pe Facebook, dar dacă le faci semnul cu mâna pe nară li se înmoaie tot prestigiul din pantaloni.

16:15.  O masă bogată, bio şi sănătoasă, ca să ne refacem forţele după căţăratul pe bolovani. Numai la noi, la români, se poate găsi azi aşa ceva, lucru pe care l-am promovat tot timpul cât am fost ministru al Turismului. Românul e singurul european care mai mulge oaia şi capra cum o făceau străbunii noştri, manual, iar produsele obţinute sunt o încântare gastronomică. Eu şi când eram om politic luam masa alături de popor, cred că lumea îşi aminteşte cum cumpăram salam Victoria în campaniile electorale. Din păcate, nu a fost suficient ca victoria să fie a noastră, deşi eram pe atunci şi mai "Bună pentru România!" decât sunt acum.

17:00. Un somn adânc şi reconfortant este binevenit, să fim odihniţi pentru marele moment al serii: dl Traian Băsescu la Antena 3, faţă în faţă cu Mihai Gâdea şi invitaţii! Sunt sigură despre cei din urmă că vor fi mulţi, ştiu cât de frică-i este lui Gâdea să stea singur cu dl Băsescu. Oricum, Invitatul Numărul Unu se va descurca excelent ca întotdeauna, chiar şi la un braţ-de-fier cu Mircea Badea. Are dânsul o tărie în braţul drept de mamă-mamă! Om de dreapta în toată puterea nu doar a cuvântului, garantez personal pentru asta.

20:00.  Ne-am adunat în jurul televizorului. S-a deschis nişte bere, se ronţăie alune, pariurile curg: de câte ori se va bâlbâi Gâdea când dl Băsescu îl va privi chiorâş? Îl va întreba Gâdea care a fost recolta la hectar pe moşia de la Nana? Va dezvălui Ciuvică numerele conturilor de un miliard de euro aflate (zice el) pe numele dlui Băsescu în băncile din Panama? Şi alte astfel de mize ivite spontan sub emoţia palpitantului eveniment.

21:00.  A început!!! Părţile stau faţă în faţă şi îşi ascut săbiile. Va fi o bătălie pe cinste, hai dle Traian Băsescu, luptă pentru noi!

23:00.  N-am înţeles de ce a fost toată lumea aşa dezamăgită. Dl Băsescu a explicat clar abuzurile procurorilor ghidaţi de Kövesi împotriva politicienilor, mai ales când anchetele se bazează, precum în cazul meu, pe denunţuri. Gâdea, Ciuvică, Badea & CO au fost perfect de acord, reamintind abuzurile similare pe care a fost nevoit să le îndure investitorul patriot şi luptător pentru libertatea presei, dl Voiculescu. Dl Băsescu a recunoscut similitudinea situaţiilor, scăpându-i voiculescian şi câteva lacrimi, cum i se întâmplă dânsului în marile momente istorice. Toţi cei prezenţi în emisiune au declarat că vor milita în continuare, în frunte cu dl Băsescu, pentru o Justiţie cu adevărat independentă în ţara noastră. Mie una mi-a plăcut foarte mult climatul amical al emisiunii, şi mă voi uita cu acelaşi interes la reluare. Cred că-i la noapte târziu, oricum sunt prea obosită după trovanţii ăia ca să pot dormi.

00:00.  Mi-am luat ceva de tricotat ca să urmăresc reluarea, când şi dacă va fi. Nu pot nici eu să-mi explic câteodată fascinaţia pur intelectuală pe care o am faţă de dl Băsescu, indiferent ce ar face şi cum ar face. S-ar părea că fenomenul e reciproc, dânsul mărturisindu-mi odată, printre hăhăituri: "Elena, tu eşti femeia mea politică preferată, după EBA! Hai să ducem partidul pe cele mai înalte culmi împreună! Vrei şi tu?" Da, vreau şi eu, dle Preşedinte! Îmi vine să râd şi să plâng şi să-l strig aiurând… 

Comentarii

  • ilidia

    22 septembrie 2016 21:04

    Parca Nestor intruchipa intelepciunea, ceea ce nu prea e cazul aici. Poate ar trebui sa-ti schimbi numele...

    raspunde comentariului
+