Bahmu şi Prigoană – pupat Piaţa Dependenţei

de Spartakus , 27 februarie 2013
bahmuprigo

Amorul lor cu năbădăi l-ar fi făcut pe Othello să albească de ciudă, iar pe Desdemona, să se sugrume singură. Dac-ar mai fi trăit, de invidie pe dragostea lor zgubilitică, Richard Burton ar fi intrat în comă alcoolică, iar Liz Taylor şi-ar mai fi făcut o sută de operaţii estetice, să semene cu Bahmu. Din fericire pentru ele, toate aceste personaje au decedat înainte ca Prigo şi cu Bahmu să se împace pentru a cincea oară. Din păcate pentru noi, suntem vii şi, probabil, vom supravieţui să spunem povestea acestei împăcări.

Până mai ieri ambii actori ai dramoletei difuzate de tembeliziuni în zilele când Zăvo nu se sinucidea, Bianca nu se silicona şi Ioana Tufaru nu se mai îngrăşa, se certau ca la uşa cortului, el acuzând-o pe ea că e rea de muscă şi-are „cordaci”, ea dând din casă că el nu se spală cu săptămânile, nu din milă pentru proteza de lemn, ci din silă faţă de curăţenie.  Astăzi, cei doi şi-au dat seama că sunt dependenţi unul de altul ca de nişte etnobotanice dubioase şi sunt pe cale să se împace, redevind „porumbel” şi „bursucel”, după ce au fost, rând pe rând, „fazan” şi „papagal”, respectiv „gâscă” şi „bibilică”.

Evident, cum la Bahmu dragostea trece în primul rând prin stomac, împăcarea va fi negociată la sânge, la notar, cum stă bine unor oameni care se iubesc sincer. Asta, fiindcă fosta gurnalistă vrea să mănâncă şi gura ei şi să nu mai ajungă, de foame, să facă reclamă la tot felul de tigăi-miracol. De pildă, după cum am putut afla, Bahmu i-a făcut lui Prigo un fel de „bucket list”, cu dorinţe pe care el trebuie să i le îndeplinească, înainte ca ea să îl omoare cu zile. În primul rând, i-a cerut o maşină străină, că se săturase săraca amărăşteancă să circule cu una de producţie autohtonă. Pe urmă i-a cerut o casă, ca să nu mai fie obligată să se refugieze, în caz că, Doamne fereşte, o apucă iar bâzdâcu, prin cine ştie ce coclauri şi nici s-ajungă în cartoane în faţă la Primărie. Nici Prigo nu s-a lăsat mai prejos, ci i-a pus în vedere să nu se mai facă de râs prin tot felul de şuşe televizate şi să renunţe la o serie de prietene, trecute de el pe o „listă a ruşinii”.

Având în vedere că ambii sunt foarte calculaţi şi se iubesc cu metodă, după program, nu m-ar mira să-şi fi impus unul altuia şi un tarif pentru ieşiri în decor. De pildă, o escapadă a lui Bahmu cu „cordaciul” ar putea fi sancţionată de Prigo prin tăierea apei calde la doamna pe o perioadă de o săptămână şi a subvenţiilor de shopping pe un weekend. Dacă nu vrea să păţească aşa ceva, Bahmu ar putea apela la o clauză alternativă, urmând să încaseze două dosuri de palmă peste bot şi trei şpiţuri în fund.

Prigo trebuie să fie însă foarte atent la numărătoare, fiindcă, tot conform contractului, orice dos de palmă în plus i-ar permite lui Bahmu să mai ceară un inel cu diamante şi, dacă mai rezistă să mai ia şi un pumn în mufarină, ar putea beneficia chiar de un set de bijuterii Bulgari! Pentru nişte înjurături cu „băga-mi-aş, făcea-mi-aş” etc., Prigoană ar putea scăpa ieftin, cumpărându-i consoartei diverse mărunţişuri, gen poşetuţe, pantofiori. Tradiţionala urare marca Prigoană – „Marş la mă-ta, fă!” ” ar putea fi totuşi penalizată mai aspru, cu o excursie de cumpărături la Veneţia, numai Bahmu şi cordaciul, care va fi însă nevoit să-şi plătească singur cazarea şi masa, că doar Prigo nu-i supă populară!

În fine, dacă a rămas la fel de chibzuit, ca să nu spun de-a dreptul chitros, cum îl ştim, Prigo ar putea da lovitura, organizându-şi a cincea nuntă la Vaslui, unde autorităţile locale tocmai au interzis furatul miresei. Aşa că, dacă vreun invitat, cordaci sau nu, va avea nefericita idee de a i-o răpi, fie măcar şi pentru câteva minute, pe aleasa inimii şi palmei sale, individul va plăti o amendă să-l usture şi să se-nveţe minte să mai fure nevestele oamenilor cumsecade. Din fericire pentru Prigo, la Vaslui, deşi furatul miresei a fost scos în ilegalitate, bătutul miresei rămâne în vigoare.

Comentarii

+