Juriul ăla format din somități muzicale de care n-a auzit nimeni a tras linie și-a hotărât care sunt cele 12 piese intrate în bătălia pentru votul românilor. S-au înscris vreo 70 de melodii, dar nu vom ști niciodată cum au fost ceilalți din moment ce suntem nevoiți să votăm doar dintre cei 12. Dar mergem pe încredere știind că-n TVR nu se fac mânării, manțucării și treburi de mântuială.
Acestea fiind zise, o scurtă analiză a fiecărei piese acceptate:
1. Florena – Behind the shadows
Parcă-i o Adelle, dar fără c*aie. Piesa n-are energie, dar pare corectă și sinceră. Simplă, versuri triste și “oăăăăăă”-uri multe. Nu știu cum arată Florena, dar dacă n-are barbă, cocoșel, ori cel mult început de chelie n-avem șanse să câștigăm cu piesa asta.
2. Hayley Evetts – Brand new day
Piesa are ceva din Beatles… sau anii ’60. Pare cumva furată/împrumutată de undeva din istorie. ABBA? E simpatică precum muzica ascultată de copiii de grădiniță. Ascultând piesa asta îmi vine să apuc de mâini un copil cu sindromul Down și să dansăm stupid într-un lan de floarea soarelui.
3. Jukebox – Come on everybody
Poate a plecat Jukebox de la Cronica Cârcotașilor, dar Cronica n-a plecat din Jukebox. Adică au păstrat genul ăla de umor, cu romgleză. Serios, refrenul spune “Come on everybody/ Everybody hai la joc!”. Ce o să înțeleagă străinul din asta nu știu, dar măcar are ritm săltăreț de sârbă rock. Oricum, pentru un străin pare genul de piesă prin care-l înjuri: “big mare turist. Put your car în piz*a mă-tii!”.
4. Vanotek feat. The Code & Georgian – I’m coming home
În primele 10 secunde zice de mă-sa. Clar, melodrama tehno-dance. E bună pentru copiii de căpșunari care cheltuie sutele de euro trimise de părinți prin cluburile de fițe. Nu știu europenii d-astea.
5. Irina Popa – Lasă-mă, eu te las
Nu știu cine-i Irina Popa și am ascultat piesele fără să văd dacă artiștii sunt sexy, grași, chiori, dar piesa asta nu-i de Eurovision cum Irina Loghin nu-i de RockFest. E atât de tristă și atât de radio-românească. Pare genul de piesă pe care o bagă Buzdugan la Radio Zu, ca să plângi după ce ți-a furat glumele.
6. Dream Walkers – Let it shine
Începe cu un pian și versuri despre vise și curajul interior… gata! Nu. Ce-i ăsta? Un alt imn pentru gay?
7. Ovidiu Anton – Moment of silence
Același rahat ca la Dream Walkers. Doar că o voce mai groasă și mici influențe de rock supărat. Dar nu. E un rock atât de bășit, scuzați metafora, încât nici cei mai blazați și triști rockeri motoriști n-ar asculta așa ceva.
8. Andra Olteanu – Nai Nai
Începe ca o manea-dance. Și apoi continuă ca o piesă ordinară de radio. Cum a ajuns fătuca asta aici? Zic fătucă pentru că după voce și versuri pare că are 16 ani. Doamne ce versuri. “oricât de departe putem fi aproape”. Profund… profundul clasamentului.
9. Mihai Băjinaru – Never too late
Când vor învăța românii că piesele triste sunt câștigătoare doar dacă ai ceva mai mult în spate. Show, poveste, emoție. Să cânți labe triste despre “perfect love” n-o să aducă Eurovisionul în România pentru că, spre deosebire de casnicele de la noi, tănticile din Europa sunt mai emancipate.
10. M I H A I – Paradisio
Dacă nu merge cu videoclipul la concurs se duce degeaba. E singura noastră șansă. Europenii ar vota din drag față de munca unor copii nemâncați și cu handicap fizic sever.
11. Xandra – Superhuman
Pian…. Nu iar… Același mesaj ca și al celorlalți bacovieni pe Xanax de mai sus… Superfrecție.
12. Doru Todoruţ feat. Irina Baianţ – The Voice
Dacă vă spun că-i același rahat ca alte 5-6 piese mă credeți? Scoateți lamele. Curentul emo revine.
În concluzie situația e tristă. Printre jurații români de la Eurovision. Cred că au chelit toți și au rămas impotenți astfel nu înțeleg de ce 70-80% din piesele acceptate sunt atât de triste sau fals-încurajatoare. O să fie greu la vot. Retrăim din nou momentul Iliescu-Vadim.
