Into the storm – 2014.
Acțiune. Multă și clișeică.
Dramă. Dacă erau alți actori, poate ieșea altceva.
Nota. 6,9, indulgent (pentru că în dreapta era blonda mea de zi cu zi).
Nu am ajuns singur la În mijocul furtunii (2014). Am zis să fim doi. Știți cum e, poate e mai sensibilă fata și își pune capul pe umărul tău când vede anumite secvențe. Eh, n-a fost așa. Pentru că, să fii în mijlocul unei tornade nu-i cea mai romantică acțiune. Și nici regizorul Steven Quale nu a fost chiar cel mai inspirat de data asta. Practic, așteptam să văd ceva nou față de ceea ce aud zilnic pe la tv. Căci, dacă vreau tornade în detaliu, accesez YouTube și-mi rezolv curiozitatea. Pentru o clipă, am avut impresia că Andreea Esca ar fi prezentat mai cu patos toată povestea asta.
Pelicula a încercat să mă atragă cu un iz de "Trăiește ziua de azi", clișeu pe care îl citesc zilnic pe Facebook chiar și în postările piţipoancelor care nu înțeleg "conținutul parabolei". Deci, o bilă neagră. De asemenea, actorii au vrut să pună suflet în rol, dar, fiind prea mulți, au reușit doar o creionare a personajelor. Altă bilă neagră.
Povestea e raportată la dezlănţuirea fără precedent a naturii, pe care nimeni nu prea poate să o controleze.
Filmul? Un documentar cu specific american, adică tornade, totul ambalat artistic și mai puțin frumos într-o poveste în care oamenii care trăiesc în orașul Silverton, au parte de acest fenomen. Filmul are ușoare doze haioase, date de către doi băieți băuți (având roluri secundare) însă, tornadele sunt cele la care ești cel mai atent. Dezlănțuirea naturii, pagube, oameni speriați, un fel de Știrile de la ora 5. Deci, pentru noi, românii, nimic special.
La o singură secvență am rămas impresionat în cele 89 de minute, iar în secundele alea am spus "Bă, ești prost?..e super tare faza asta.. ". Așa că, dacă vă place să vedeți o tornadă filmată de aproape și vreți să plătiți un bilet (sau două) pentru secundele de "Bă, ești prost?..", mergeți la Into the storm. Sper că măcar pe voi să vă impresioneze.
Enjoy!
