Elena Udrea s-a întors în politică, cu o falcă-n cer și cu alta-n pământ, după ce s-a trudit, mult timp, la țesătura din in alb cu măr verde pe mijloc. Țesătură pe care și-a pus-o-n cap ca batic, după care a dat cu mătura prin partid, și a decolat, ca un elicopter uman din sânul pipernicit al PMP-ului. Asta a adus puţin a magie, deoarece ducesa de Pleșcoi nu are nici scaun, darămite elice la cap.
După scandalul cu Ponta și parașuta, cel cu Putin și avioanele și accidentul din Apuseni, blondina și-a dat seama că, dacă nu se descurcă în politică, mai bine se transformă în pasăre de curte, să planeze în jurul partidului ei și să cotcodăcească iritată împotriva lui Blaga, lui Ponta și a Antenei 3.
Dar cum a reușit ea ce n-a reușit Da Vinci? Păi, simplu. Spre deosebire de Leonardo, ea nu a fost niciodată om, ci tot timpul pasăre. A dat din cioc la europarlamentare, la logodna PDL și PNL, etc. Mai mult, cum se explică strania coafură în stil tufiș pe care a putut să și-o însușească? Da, Elena Udrea a fost, este și va rămâne o pasăre de curte pe care să o gâdili pe burtă, pentru a gâjâi onomatopee.
Ce a dat-o de gol?Frizura, spun eu. Cu așa plan bun, deghizare foarte bună, rezerve considerabile de cârnați, ruj, blugi și urme de buze pe pozele cu Băsescu, nu poți să îți lași porțiunea aia de breton și să aduci oareșicum cu Cleopatra a Egiptului. E clar și pentru un orb că ceva ciudat se întâmplă în structura ta moleculară.
Acum, tot ce-i rămâne Elenei e să dea din aripi cât mai tare, să zboare cu parapanta, deltaplanul şi Malaysia Airlines, doar-doar or remarca-o românii şi vor merge pe mâna ei, la prezidenţiale şi mai încolo. Deşi românii nu mai sunt atât de naivi cum erau cândva şi au început deja să-şi dea seama că nu tot ce zboară se mănâncă, ci, mai niu, tot ce zboară ne mănâncă.
