Cum să NU faci o dezbatere publică: problema maidanezilor

de Mihai Cernea , 23 septembrie 2013

Pentru orice iubitor de animale cu un dram de rațiune, dezbaterea publică pe tema maidanezilor care populează această țară a fost un trist festival de imbecilitate. A fost și mai dezamăgitor dacă te gândești că, în același timp, are loc mișcarea #UnițiSalvăm, care-ți dă speranțe că se poate schimba ceva în bine și-n patria noastră. Apoi, ajungi seara de la protest, dai drumul la televizor și-l vezi pe „Bideu” cum vorbește despre „suflețelele” de câini sau pe Andreea Marin care laudă virtuțile soluției finale și iar îți vine să emgrezi.

Cum vrei să fii furat?

Prima greșeală ține de „alegerea” pe care multe televiziuni, disperate după un subiect care să n-aibă legătură cu Roșia Montană și care să nu-i lase fără salarii, ne-au tot bătut la cap că trebuie făcută: câini vagabonzi sau copii de oameni. Dacă ai citit măcar o investigație despre orice primărie din țara asta știi că, în legătură cu maidanezii, avem de făcut, de fapt, o cu totul altă decizie – dacă primăriile se prefac că eutansiază câini în timp ce sug bani de la buget aiurea sau dacă primăriile ne mint că sterilizează câini în timp ce sug bani de la buget aiurea. Atât.

Indiferent ce legi trec de parlament și ce firme de stomatologie sau biscuiți pretind că vor rezolva această problemă, fac pariu pe o sticlă de Săniuța că peste cinci ani străzile orașelor românești vor fi pline de câini în continuare.

Mai mult, cei care atribuie vina morții tragice a lui Ionuț către babele care hrănesc vagabonzi sau, în genere, orice român care deține un animal au chiulit masiv la orele de logică din liceu sau facultate. Lucurile au luat o întorsătură întunecată, apropo: stăpâni de animale din toate colțurile țării au fost bătuți aiurea în tramvai, iar un om a fost ucis în Brașov pentru că a încercat să-i ia apărarea unui câine lovit cu bestialitate de către o maimuță care se prefăcea că ar fi uman. De ăștia n-am auzit la televizor, nu-s și ei victime nevinovate?

Tot vina lu’ Ceașcă e, până la urmă

Vina pentru decesul lui Ionuț e banal de stabilit. În primul rând, copilul a fost lăsat fără supraveghere într-un parc din București. Într-o țară normală, evident, asta n-ar trebui să fie o problemă, dar nu trebuie să uiți niciodată unde locuiești. În al doilea rând, autoritățile locale nu fac nimic de ani de zile când vine vorba de acești câini - o parte considerabilă din vină (cea mai mare) se duce la ei. În legătură cu femeia care semnase că va avea grijă de acel câine, ea susține că i se spusese de la primărie că semnătura aia e doar o „formalitate” ca ASPA să poată castra patrupedul, „că altfel nu se poate”. Eu, unul, tind să o cred. În rest, NIMENI altcineva nu este, în mod obiectiv, vinovat. Ar urma să dăm vina pe Lassie, creatorii de la Pixar pentru filmele lor cu animale drăguțe și pe Dumnezeu că și-a permis să creeze maidanezi, dacă ne folosim de aceeași (lipsă de) logică când dăm vina aiurea pe oameni nevinovați.

Că tot veni vorba de copii morți, subiectul care vad că sensibilizează atâția români, să știți că problema cea mai mare pe care o au micuții din România nu-s nici pe departe maidanezii, ci părinții bețivi și violenți. Trebuie să vedem la o televiziune de știri descris în detaliu cazul unui băiețel ars cu mucul de țigară și jupuit de viu de către un tată făcut rangă ca să ne uităm chiorâș în direcția asistenței sociale românești prost finanțate și plină de incompetenți? Sau dacă nu-i lăcrimează buzele lui Gâdea, nu ne interesează de miile de Ionuți care sunt schilodiți în fiecare zi sau sutele care mor anual bătuți de cei care le-au dat naștere.

Nu te duci cu bideul la televizor

Pe partea iubitorilor de animale, am văzut numai apeluri penibile la sentiment. „Animalele au și ele un suflet, domnule!” în fața unuia care nu înțelege de ce dracului îți place să dormi cu pisici în brațe, n-are niciun fel de forță. Mai mult, nu rezolvi problema maidanezilor plângându-le de milă și cerșind bani de la stat.

Nici măcar unul dintre apărătorii câinilor care a apărut la televizor n-a făcut clară această idee simplă: nimeni, fie că e pro-eutanasie, fie că e anti-eutanasie, nu vrea să vadă câini liberi pe stradă. Problema e că soluții pompieristice de tipul „Să-i omorâm pe toți!” luate la (re)sentiment pentru că am văzut ceva revoltător la teveu nu or să meargă niciodată.

Din păcate, când reprezentații tăi sunt Bideu, Brigitte și alți isterici/e ca ei, nu ai cum să fii luat în serios. Dacă afro-americanii care luptau pentru egalitate în anii ’50-’60 în S.U.A. ieșeau în față cu un personaj de tipul Lil Wayne, indiferent cât de justă a fost cauza lor, Obama ar fi fost astăzi maxim președinte de asociațe de locatari.

Soluția care nu-i

Soluția e simplă, dar are nevoie de o Românie de peste niște zeci de ani: fără ONG-uri fomiste, fără autorități locale corupte, ci o poliției a animalelor, formată din veterinari și dresori profesioniști plus niște voluntari iubitori de animale. Această „poliție” are avea în atribuție și să ne scape de maidanezi. Câinii bolnavi și/sau agresivi eutanasiați, iar cu restul, în funcție de buget, ținuți cât se poate de mult pentru adopție – la câți se bagă anual aiurea în vagabonzi sunt oarecum convins că putem să-i ținem în adăpostul până la bătrânețe. Cuplează asta cu o campanie de adopție făcută ca-n Chile și o să pot să merg și eu liniștit cu bicicleta prin oraș. Aceeași autoritate ar trebui, de-asemenea, să le dea câteva luni bune de închisoare celor care s-au apucat să curețe străzile cu bâte și lopeți, care-și bat caii sau care-și abandonează animalele pe străzi. Evident, chestia asta, ca să meargă, are nevoie de oameni cinstiți și o oarecare autonomie față de politic. De-aia zic că nu se poate acum.

Care să fie soluția, deci? Păi, asta-i partea nasoală – dacă te gândești serios la problema asta, îți dai seama că România, la stadiul în care e acum, nu este capabilă să se curețe de maidanezi. Când n-o să mai votăm oprești, videni sau halaici, poate vom putea vorbi serios despre câinii vagabonzi. Până atunci însă vom avea doar un circ mai ieftin ca Daniela Crudu la televizor, urmat de victime mai prețioase decât aurul în viața reală.

Exclusiv online

Comentarii

+