Ce n-am văzut în 25 de ani, n-am sa văd nici de acum. Dacă de 25 de ani corupția continuă să aibă o amploare deosebită printre fiecare dintre instituțiile statului, oferirea de «cadouri» fiind, încă, o practică frecventă la nivelul nostru, aceștia, măruntii. De văzut, văd în instituțiile statului aceleași figuri de tristă amintire, chiar dacă, cică, s-au modificat guvernările. Iar in anticameră fac figurație, la pomana banului public, aceiași licitatori de profesie.
Un singur lucru nu se schimbă, chiar dacă unele șezuturi mai zboară de pe scaunele pe care păreau înșurubate pe vecie: limba. Și micul consumator, veșnic nedreptățit.
Pe vremea Abuzivîmpușcatului, supravegheam niște lucrări pe un șantier. Mă roagă într-o zi un administrator de bloc: „hai, tovarășul, inginer, dă-mi și mie o roabă de beton să umplu groapa din fața scării blocului ce-au lăsat-o colegii matale acum vreo doi ani”. Suflet milos, i-am dat. Rezultatul: zece la sută penalizare salarială timp de trei luni „c-am risipit averea întregului popor”.
Nu trec două săptămâni de la pățanie, așteptam vreo sută de metri cubi de beton pentru betonarea unui drum. Se apropia ora la care trebuia să mă duc la cursuri (eram seralist, “inginer” doar că eram lăsat să supraveghez lucrările), iar “cifaroamele” cu beton nu erau nicăieri. Am raportat ca n-a venit betonul până la închiderea programului de lucru și dus am fost. A doua zi constat că flăcăii cu “cifaroamele” m-au pândit de undeva să plec ca să apară și ei.
Nu numai că veniseră, dar s-au scăpat de beton în movilițe ordonate pe toată lungimea și lățimea drumului – beton întărit și numai bun de aruncat. Pe regula de trei simplă: dacă pentru un metru cub de beton „risipit” am încasat o penalizare de zece la sută pe trei luni, pentru 100 de metri cubi, ce penalizare mă aștepta? Nici una. Au venit cu piconul și un încărcător frontal și l-au făcut dispărut, fără să mă mai întrebe nimeni nimic.
Deci, am înțeles eu, dacă este să consumi ceva, consumă cu măsura mare și nu cu cea mică.
