HomeSocialLibertatea presei de a umbla cu capul spart

Libertatea presei de a umbla cu capul spart

Unde-s libertățile presei de altă dată când umbla jurnalistul cu capul spart de curgea publicitatea numai în conturile celor care binemeritau? Urmează să vie. Căci să ne amintim ce a declarat Victor Ponta: Avem nevoie de mass media ca de justiție”. Da, da: justiția să facă presă și presa justiție…

De când există ActiveWatch, fiecare raport îi căinează pe jurnaliști. Deși, sincer, majoritatea nu merită decât apelativul de lucrător mass media. În general se face referire la chestiuni pe care le face economia de piață și nu bunul simț al patronilor: adică să pună pe drumuri pseudo-jurnaliști și să închidă anomalii mass media. Din păcate nu pe toate și nu cele care ar trebui.

Mi-aduc aminte de momentul în care grupul media german WAZ și-a anunțat decizia de a se retrage de pe piața media din România invocând distorsionarea politică a informațiilor din presă, determinată de oligarhii care îşi cumpără ziare şi reviste, nu atât pentru a face bani, cât pentru a obţine pe această cale influenţă politică. Iar angajații acestora s-au obișnuit să lase de-o parte normele și principiile jurnalistice, apărându-și patronii și, implicit, salariul.

Cu ajutorul Justiției, am avut și ani buni: cu Sorin Ovidiu Vîntu la mititica, alături de Dan Voiculescu și cu Dan Diaconescu în Direct încălzindu-se pe margine să suporte răcoarea. Ani în care presarii aflați în proprietatea acestora (că așa funcționează lucrurile: se cumpără omul cu tot cu servicii), și-au dovedit grosimea deontologiei relatând dezechilibrat, partizan și chiar isteric despre aceste evenimente. Așa că nu mă mir că această anti-presă a fost inclusă printre vulnerabilitățile la securitatea națională în Strategia Națională de Apărare a Țării.

Bun, în afară de așa-zișii jurnaliști de propagandă și de patronii de presă care-și caută imunitatea, trebuie să conștientizăm că marele prădător al libertății de expresie rămâne, totuși, politicianul.

Că poate ați uitat, sângerând oprimați sub actuala Dictatură a lui Băsescu, ceea ce se întâmpla pe vremea Maximei Libertăți de Expresie patronate de Însuși El Adrian Năstase. Mai ales că s-ar putea să considerăm acea perioadă parfum față de ceea ce pregătește pupilul lui plagiator și mitoman.

Tecând peste armonia financiară desăvârșită ce domnea pe vremea guvernării Năstase, când curgeau în conturile crucișătoarelor de presă numai lapte și miere, agresarea ziariștilor care nu înțelegeau gustul acelui lapte și a acelei mieri a fost inevitabilă. În nici unul din cazurile prezentate pe larg în presa vremii, organele statului nu au finalizat vreun dosar de urmărire penală. În schimb numeroși jurnaliști care atunci erau amenințați (și nu voalat) cu moartea, pușcăria șamd, azi se plâng de cruntă dictatură, jucând hora respectului reciproc cu foștii lor călăi. Și nu este vorba doar de celebrul Ciuvică săltat de pe stradă că și-a tocit degetuțele pe o tastatură să comită un Armaghedon în contra lui Adrian Năstase și pe care îl vedem înregimentat în corul de actuali adulatori al deținutului căruia i s-au numărat ouăle politic.

În cei patru ani de Maximă Libertate de Expresie, avem declarații de genul: “Dacă ar fi după mine, aș împușca toți ziariștii!” (Gigi Nețoiu), “Te fac! Să ții minte, că umbli singur pe stradă!” (Gigi Becali), “Viața este scurtă, iar sănătatea – un bun prea de preț care nu trebuie pus în pericol prin lansarea unor dezbateri cu înalt consum emoțional, stresant” (Ioan Mircea Pașcu) și ar mai fi. Îi avem pe greucenii presei actuale amenințați cu moartea: Stelian Tănase amenințat de către Miron Cozma și Cristian Tudor Popescu, amenințat de Gigi Becali într-o cafenea din Piața Dorobanți. Și avem lucruri spuse pe față așa ca redactorului Adevărului Sînziana Ionescu care a fost amenințată de ministrul Turismului, Dan Matei Agathon: “Bună seara, Sînziana! Noi doi cred că avem o problemă. Te potolești sau e nevoie să vorbesc cu Cristian Tudor Popescu? Vrei să retrag publicitatea din ziarul vostru? Nu e prima oară când mi-o tragi! Și eu nu sunt masochist! Altă dată cand vrei să mai scrii de mine, să mă anunți și pe mine. Că pot s-o fac și altfel, să știi!”. Azi Șpaghaton dă lecții și exprimă analize pe tembeliziuni.

Ieri, data stelară a anului curent, arc peste epoci, reporterilor portalului Epoch Times, singura publicaţie din România care transmite sistematic rapoarte şi analize ale situaţiei politice și sociale din China, le-a fost interzis accesul în Palatul Victoria în timpul vizitei delegaţiei chineze conduse de vicepremierul Zhang Gaoli. Dacă marele prieten chinez al Micului Tupilescu a cerut-o?!

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare