Derulată într-o atmosferă de înaltă vibraţie patrihoţică, prima zi a Congresului PSD a prilejuit revenirea, printre pesedişti, a fiului adunător al partidului, Adrian Năstase. Nici dac-ar fi înviat Elvis, Freddie Mercury sau favorita unei însemnate părţi din sală, Romica Puceanu, entuziasmul n-ar fi fost mai mare. Adunată ca la bâlci, de parc-ar fi venit să vadă femeia cu barbă sau uriaşul cu foale de douăj’ de ocale, care-n tinereţe ronţăia combinate întregi de fier şi oţel şi le vindea apoi pe nimic străinilor, mulţimea a aplaudat în picioare trecerea maiestuoasă a Împuşcatului. Iar el şi-a savurat triumful, ca o vedetă rock obosită de atâta adulaţie, ridicând abia o mână moale spre a potoli entuziasmul fanelor, care ţineau morţiş să doarmă cu eşarfa lui de superstar sau, măcar, cu-al său fular.
Spre dezamăgirea fanelor şi fanilor, vedeta rock Adrian PM (unde PM este, după caz, Premier-Minune sau Puşcăriaş-Model) n-a cântat ieri nimic, nici măcar piesele de pe cel mai recent album al său, , lansat în iunie anul trecut. A făcut doar o vagă aluzie la un hit mai vechi, , când a rostit, înţelept, „Am venit să le spun prietenilor mei că, uite, a ieşit şi soarele”, vorbele fiindu-i salutate cu ovaţii. După care, ca să-i isterizeze de tot pe fani, le-a mărturisit că a trecut printr-o , recunoscând: „Evident că m-am schimbat după o încercare foarte dură”.
Dacă superstarul n-a cântat nimic, în schimb, epigonii săi, învăţăceii care odinioară făceau coveruri după marile sale lovituri – sau hituri, cum le zice în limbaj de specialitate, s-au întrecut în melodii. Mai întâi, a venit Ponta, răcnind în microfoane şi afirmând că un partid care-l regretă pe poate să spună liniştit că are . Despre faptul că Năstase şi ciracii săi i-au făcut pe mulţi români să-şi ia lumea-n cap şi să plece prin toată Europa, la , n-a suflat însă o vorbă!
Pe urmă, Crin Antonescu, într-o vervă de zile mari, şi-a zburlit pleata, şi-a luat mutra de divă şi a strigat şi el cât a putut, spre tovarăşii de luptă pesedişti: . Liviu Dragnea, eternul număr doi din PSD, omul cu cârca, cioclul de serviciu al partidului, acest care trage prinoasele ca să aibă alţii foloasele, a mărturisit franc: „Singurul care a trebuit să plătească pentru noi toţi a fost Adrian Năstase”, deşi probabil că în sinea lui se gândea deja că cât de curând şi se ruga să nu fie el ăla.
Cu entuziasmul caracteristic, Marian Vanghelie a făcut o declaraţie de dragoste lacrimogenă, cântând melodia , nu înainte de a spune despre Năstase: „Nici nu ştie cât îl iubim noi pe el şi vreau să ne iubească şi el pe noi pentru că şi noi simţim nevoia de dragoste”.
Dintr-un asemenea concert de zile mari nu putea lipsi legenda vie a PSD-ului, Ion Iliescu, acest veritabil Bob Dylan roşu, recunoscut pentru mesajul său protestatar încă de pe vremea când cânta la masa lui Ceauşescu. După o serie de hituri celebre, cântate fie în limba română, fie în limba de lemn, Ion „Ramses” Iliescu a încheiat apoteotic, dedicând întregului activ şi pasiv de partid un cântec care i-a amintit, desigur, de vremea când nu era decât un puradel mâncând crap la carton, pe maidanele Olteniţei:
Exclusiv online
