Vara trecută, aproape pe vremea asta, Victor Ponta era şmecher. Abia proţăpit în fotoliul de prim-ministru, Copylotul se cherchelise zdravăn de la beţia puterii şi avea chef de harţă şi de miştocăreală. „Bănuiesc că doamna Merkel n-o să voteze la referendum”, rânjea el, cu mutriţa de tocilar care-a ştiut problema la mate. Era, dacă vreţi, la fel de băţos, în relaţiile cu doamnele teutone, ca apevistul sadic din „Terminus Paradis”, ăla care le spunea soldaţilor „bă, io-s căpitanu’ Burcea, am o pxxă de-un metru şi-o să vă cam fxt pe toţi!”. Între timp, bărbăţia lui Victoraş a mai intrat la apă. N-o mai are chiar de-un metru şi de fxxxt nu ne mai fxxe decât pe noi, românii.
Când a fost invitat la Berlin, Micul Futilescu s-a lăudat o săptămână întreagă, în avans, ce-o să-i facă el lui Merkel, ce poziţii o s-adopte cu ea, cum o să-şi umfle muşchii ca să-i arate ce bărbat politic este. Dar ieri, când a venit momentul întâlnirii, Victoraş a dat chix ca un licean dus pentru prima oară la femei. Deşi discuţiile ar fi trebuit să dureze, potrivit protocolului, un sfert de oră, premierul a ieşit din Cancelarie după doar patru minute, roşu până-n vârful ochelarilor de reproşurile aduse de doamna dirgintă. Se vedea clar că era terminat, deşi frau Anhela, mai rece din fire – mde, suflet nordic, ce vreţi? – încă nu terminase.
Mai avea încă multe de spus, dar a preferat să nu i le spună, că, oricum, nu mai avea ce scoate din el. După fix patru minute pe ceas, Victoraş era ejaculat precoce din Bundeskanzleramt şi expediat la Bucureşti, să mai prindă vlagă pe el şi să-l învie cu apă televiziunile prietene, liniştindu-l că nu mărimea (discuţiilor) contează, ci calitatea. Ce-ar fi putut să-i spună, în doar patru minute, Merkel? Probabil ceva de genul: „Dacă nu vă băgaţi minţile în cap şi nu vă apucaţi să stârpiţi corupţia şi să puneţi preţ pe muncă, onestitate şi hărnicie, sunteţi kaput! Verstanden, Kinder?” La care, pierit tot, Victoraş a dat din capul corect şi a bâguit: Jawohl, meine Domina!”. Umilit în ultimul hal de o doamnă de fier care nu uită şi nu iartă, Ponta a plecat din Germania cu convingerea fermă că gura bate curul şi că, dacă astă-vară tăcea, vertical rămânea. Aşa, a trebuit să se ploconească în faţa Angelei Merkel, implorând-o să-l ierte şi să nu-şi ia chiar toate jucărioarele economice şi financiare din România, că ne lasă pe toţi desculţi. De fapt, dacă stăm să judecăm bine lucrurile, Ponta, săracul, n-are nicio vină pentru că s-a purtat cum s-a purtat, nici pentru că acum a fost ejaculat înainte să apuce să intre în miezul problemei. El nu e decât un produs al mediului în care a crescut. Căci, atunci când te formezi ca om politic în preajma unui individ uns cu toate alifiile, ca Năstase, e greu, dacă nu imposibil, să ştii ce trebuie să-i faci unei femei politician, ca să-i şi placă.
Exclusiv online
