Cu un an în urmă, când l-au votat cu ochii închiși și multă lămâie, să le treacă greața, milioane de români au nădăjduit totuși, în suflețelele lor mici și meschine, că poate Iohannis va fi altceva decât modelul de politician cu care ei fuseseră obișnuiți timp de un sfert de veac. A trecut un an și ne dăm seama că, într-adevăr, Iohannis nu-i ca Ponta și Klaus nu-i ca Mickey Mouse. E un altfel de Mickey Mouse, dar tot un desen animat. Ce vreți, dragi români, ați avut, pardon de expresie, ”ghinion”.
La drept vorbind însă, Iohannis chiar e un altfel de politician. Pentru că, spre deosebire de politicienii ca Iliescu ori Băsescu, care le spuneau altora ce să facă și dirijau toată paranghelia ca niște tătuci, Iohannis e genul de om căruia îi spun alții ce-are de făcut. Un fel de Emil Constantinescu cu mai puțină barbă și mai multe kile. Ca un cadet prusac învățat de mic să nu iasă din cuvântul celor mari, Iohannis nici nu îndrăznește cumva să-i supere pe iuncheri, pe magnații care au pâinea și cuțitul și nu se tem să le folosească. El aprobă sau refuză legi nu în funcție de cât bine ar face aceste legi românilor, ci de cât mălai, cașcaval și alte verzituri le pot aduce în cont băieților deștepți de la noi și de peste granițe. Mai ales de peste granițe.
Bunăoară, legea dării în plată, care zice că, dacă nu mai ai bani să plătești rata la bancă, banca îți ia casa și te lasă în curul gol în stradă, dar măcar nu te mai jupoaie și de alte șapte piei, ca în prezent. Pentru că în prezent, dacă nu mai poți plăti rata, banca îți ia casa, rămâne și cu banii pe care i-ai plătit până acum, și îți mai cere să aduci și bani de acasă. Adică banca are doar drepturi, nici o îndatorire, are risc zero și profit maxim. Bașca milioane și catralioane de comisioane adăugate după ureche, doar-doar o mai smulge vreun ban de pe fraieri. Și taman când ziceau și sutele de mii de români jupuiți de vii de bănci că vor scăpa doar cu banii și cu casa luată, iaca vin călare, se ațin în cale, patru bănci străine, lacome jivine, care-i pun, frumușel, cuțâtul în beregată lui Iohannis, avertizându-l că nu e bine să dea în profitul lor. Conform zicalei capitaliste de cumetrie: ”Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine ori în corporații mari din Occident și e nasol, maine klaine prezidenten”. Iar Iohannis ce face? Păi ce să facă? Sare din bocanci să îndeplinească porunca bancherilor străini. Ordnung und Disziplin, no?
Ca atare, legea va fi retrimisă spre reexaminare și probabil nici nu va fi votată până când nu se va stipula clar, în ea: ”Românii care au rate la bănci și nu le mai pot plăti nu doar că vor rămâne cu banii dați și cu casa confiscată de bancă, dar vor fi luați puțin și la ștangă”, pe principiul tradițional românesc ”Și futut, și cu banii luați”. De-asta îmi place mie de Iohannis: ține la tradiție. Similar – nu am nicio îndoială – se va întâmpla și cu alte legi. De pildă, legea fumatului. Când s-or stropși multinaționalele de tutun la her Klaus, mare minune de n-o să trântească președintele legea, ba o să se mai apuce și de fumat trei pachete pe zi, doar așa, să vadă ăia că nu le iese din cuvânt. La fel cu legea privind reclamele la medicamente: când or da neșhte telefoane marile corporații farmaceutice, cred că doar reclame la medicamente o să mai vedem la televizor, altceva nimic. Păi să nu-și mai facă și Arșinel o vilișoară, un apartamențel, un ficățel, un rinichiuț de rezervă?
Președintele Iohannis se transformă pe zi ce trece dintr-un președinte al tuturor românilor într-un președinte al tuturor străinilor. Bine, nu al oricărui străin, doar al ălora foarte bogați și care nu vor să le strice niște amărășteni de români profitul. Unii ar zice că e o marionetă, un păpușoi tras cu ațe, o sperietoare de ciori. Dar nici măcar asta nu e: ați văzut, de când e Iohannis la Cotroceni, vreo cioară plecată în bejanie, ca sirienii?
