Ana s-a căsătorit cu fostul Rege Mihai la 10 iunie 1948, la Atena, a avut cetățenie franceză și britanică dar nu și cetățenie română. Deși Ana ar fi putut cere cetățenia română conform legii „Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, daca îndeplinește următoarele condiții: s-a născut si domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază în condiițile legii pe teritoriul statului român de cel puțin 8 ani sau, în cazul în care este casatorit și conviețuieste cu un cetățean român, de cel puțin 5 ani de la data căsătoriei", "regina" nu a întreprins niciodată vreun astfel de demers. De ce? Fiindcă probabil nu era printre priorități, ceea ce nu e neapărat de condamnat.
Dar ce știm despre Ana? Presupusa Regină a înfruntat greutăţile unui exil care a durat cinci decenii și a fost loială cauzei restaurării monarhiei constituționale în România. A stat alături, cu devotament, de un domn care s-a autotransformat în simbol național al rezistenței încă din 1946 când alegerile au fost fraudate de comunişti, apoi instituția monarhică înlăturată cu succes în '47, ceea ce l-a constrans pe Mihai să abdice, în aceeași zi proclamându-se Republică populară.
Exilul Anei si al lui Mihai a durat aproape cinci decenii, din ianuarie 1948 până în februarie 1997. Doamna Ana a iubit mersul pe bicicletă şi pescuitul, în tinerețe a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Bloomingdale’s, pentru a-şi completa veniturile, în 1943 s-a înrolat în Forţele Franceze Libere, a făcut studii de infirmieră la Casablanca, apoi la Rabat, în Maroc, a fost decorată cu Crucea de Război a Republicii Franceze şi avansată la gradul de locotenent în Armata Franţei, a lucrat ca tâmplar, într-un atelier improvizat acasă, în timpul exilului din Anglia, pentru a nu cheltui bani cu achiziţionarea de mobilă, l-a ajutat pe Regele Mihai la atelierul lui auto, secondându-l în procesul de reparare şi restaurare a jeepurilor, în 1960 au scris împreună o piesă de teatru numită Alegerea, despre lupta dintre capitalism şi comunism, plus rolul credinţei în salvarea omului.
Ana a fost o doamnă în toată puterea cuvântului. Si atât. Nu a fost o Regină. A fost o femeie foarte pasionată de artă, a fost rebelă și feministă, a refuzat să gătească și a reparat jeepuri, a construit mobilă în loc de conversații inutile. Dar Regină nu a fost. Rolul Anei în evoluția și dezvoltarea României lipsește cu desăvârșire, mai ales după 1997 când familia regală ar fi putut redeveni un simbol moral și etic pentru români. Doamna Ana s-ar fi putut implica cu succes în restabilirea reperelor culturale și educationale ale unui popor aflat intr-o cumplita degringoladă, dar a ales calea usoară, participând doar la neimportante evenimente caritabile și efectuand diverse vizite scurte și nesolicitante prin țară.
Familia regală e cunoscută contemporaneității mai mult în urma scandalurilor legate de revendicările unor păduri, castele sau palate, decât ca un pilon de etichetă și forță restauratoare. Și foarte bine că au revendicat, era dreptul lor, doar că românii au mai suferit încă o dezamăgire în asteptarea monarhiei aducatoare de lapte miere: lipsa implicării și apatia “familiei regale”, care a fost realmente interesată doar de retrocedări. Repet, comuniștii și fiii lor trebuie să dea înapoi tot ce au luat, pe de altă parte, dacă îți pasă de un popor, dacă ești Regele României, nu ai cum să ai datorii la stat de peste 4 milioane de lei.
Ana a murit la 92 de ani pe un pat de spital în Elveția, acolo unde și-a petrecut ultimii ani din viață. Guvernul României a declarat ziua de 13 august 2016, zi de doliu național. Cu tot respectul pentru Ana și considerația pe care o am pentru o doamnă care nu mai e, familia regală a României este acum doar o entitate anacronică și parazită. Nu, nu suntem Anglia să ne permitem să întreținem o familie regală iar România nu are nevoie de o întoarcere în trecut. E suficient că ne duce PSD-ul cu 50 de ani în urmă, monarhia nu înseamnă nimic pentru viitorul acestei tari, ea este doar un episod important din istorie. Și cam atât.
Este adevarat, românii sunt sătui de politicieni hoți și corupți, ne e lehamite de Ponți, Opriști, Dragniști, Băsiști, Udriști și toate leprele în jurul cărora orbecăim de 25 de ani încoace. Dar monarhia românească nu reprezinta un model sau o soluție pentru viitor, nu a fost nici pentru trecut. Nu ai cum sa simți tristețe pentru cineva pe care nu l-ai cunoscut, de aceea, aceasta zi de doliu este aberantă și jignitoare. Sigur, există regretul că s-a stins o personalitate, dar asta nu ar trebui să impună un doliu național, mai ales dacă femeia nu a fost implicata niciodata activ în bunul mers al țării. Prin aceasta decizie, Guvernul a ignorant și anulat munca unor tineri întreprinzători, oameni care își aduc contribuția în fiecare zi pentru o Românie mai bună, ca să jelim un blazon. Această zi de doliu elgiază trecutul în detrimentul viitorului și dovedește lipsa de pragmatism a unei țări sărace care a ales să piardă venituri importante din diverse evenimente culturale, pentru a se imbraca intr-un negru ipocrit. Nu, noi nu suntem falși bocitori după o Regină necunoscută iar istoria e bună, tocmai, pentru a nu repeta greșelile, nu pentru a permite trecutului sa ne încalece.
Aș ruga tehnocrații sensibili la durerea domnului Iohannis, care a fost primit la masă de Regele Mihai și acum crede că a făcut o transfuzie cu sânge albastru, să aibă mai mult respect pentru cetatenii care plătesc taxe la stat. Despre morți numai de bine, dar nu cred că poporul român e înca în stadiul în care poate refuza bani la buget ca să țină doliu pentru o doamnă care nu reprezinta nimic pentru România. Isteria cu blazoane, monarhie și aristocrație băgată pe gât unui popor care moare de foame, e grețoasă. Faptul că suntem obligați să ținem doliu pentru o femeie pe care nu o cunoastem și care nu ne-a cunoscut, doar pentru că unii sau altii i-au zis Regina, este umilitor. Nu există prinți și prințese, nu există sânge albastru și nu sunt de acord din start cu statutul de priviliegiat acordat unora care nu au niciun merit în afară de acela ca s-au născut legați de titlul de Regi și Regine. Oamenii ăștia domnesc peste cine? Cine sunt "supușii"? Nu, noi, dragă Guvern, dragă Iohannis, noi suntem oamenii care mergem la birou ca sa ducem România pe umeri, am trecut demult peste vârsta poveștilor cu dragoni, prinți, printese și cai albi. Poporul român e matur, nu crede în rasa superioară a nimănui, cu atât mai puțin a unei familii inexistente în viața politică și socială a ultimilor 60 de ani.
Este extrem de evident că trăim încă într-o țară cu politicieni lipsiți de rușine și repere, care ne dau peste nas de fiecare dată când au ocazia, ca de exemplu când securistul Radu Beligan este îngropat cu onoruri militare, apoi un bulevard primește numele lui. Asta în timp ce moștenitorii eroilor de la Nucșoara și supraviețuitorii prigoanei comuniste – ajunși aproape la 100 de ani, nu și-au primit nici azi proprietățile confiscate. Marina Chirca, ca și Elisabeta Rizea, meritau să li se acorde onoruri militare – mai ales ca a luptat activ timp de decenii pentru o țară liberă și nesupusă, care nu le-a oferit absolut nimic. Bine că țara în care trăim plânge dupa “regine” și simte durere în cot pentru eroi. Ipocrizia e prostie, prostia va îngropa definitiv România.
Disclaimer:
Academia Cațavencu, în numele libertății de exprimare, anunță faptul că meterialul de față reprezintă doar opinia unora dintre redactorii A.C., și nu a întregii redacții. Cum dialectica este un vechi instrument folosit întru găsirea adevărului, ca și conduită editorială redactorii Academiei Cațavencu nu prezintă în articolele lor simple puncte de vedere, limitate și limitative, ci perspective variate de analiză a subiectelor zilei, perspective care să suscite și să susțină ulterior dezbateri, expuneri de opinii chiar și contradictorii, asumări în general. Mulțumim atât suporterilor cât și contestatarilor opiniilor formulate de către redactorii A.C., în egală măsură, pentru rezultanta interactivă conferită, astfel, activității noastre publicistice!
