Și totuși, Vadim!

de Radu Dumitran , 29 septembrie 2014
Vadim Tudor a luat startul către Cotroceni

A venit în sfârșit momentul în care Vadim se bagă în oala cu ciorbă pentru Cotroceni. Așa a făcut și în 2009, și în 2004, și probabil că o va face tot restul vieții, numai și numai dacă nu se dau comenzi de cămăși de forță în cadrul Parlamentului în timpul următoarelor alegeri prezidențiale. Fiindcă oricât de mult ar țipa, ar urla, ar înjura și oricâte inundații ar produce cu propriile spume, Vadim rămâne un stâlp de bază în industria alegerilor, indiferent de minimele sufragii pe care și le-ar atrage. Așa a fost croit el ca politician.

Priviți-l! Admirați-l! Da, am spus că aproape nimeni nu-l votează, și am avut în totalitate dreptate. Comparativ cu șirurile de clone pe care Ponta le deține în propriul portofel, cu harremul pe care Iohannis îl are în fiecare casă și cu oierii doamnei Nuți din Pleșcoi, votanții lui Vadim sunt atât de puțini încât au devenit invizibili și imateriali. Sunt oamenii ăia care încă mai cred că Ceaușescu a fost împușcat în cap ieri și care încă mai citesc România Mare. Dinozaurii și brontozaurii pe care nu-i vedem, nu-i percepem și nici nu-i simțim, decât în momentele de maximă tensiune de la cantinele de săraci.

A, încă nu înțelegeți care-i faza cu Vadim? De ce încă apare pe mini-corturile din orice oraș românesc? Gândiți-vă la el ca și la renul Rudolf al lui Moș Crăciun. În fiecare cântec de Crăciun, Rudolf apare pe lângă Moș, chit că nu face nimic, ba mai și încurcă livrarea cadourilor. Așa și Vadim. Candidații importanți, cu harfe și fițe îl reprezintă pe Moș. Vadim e Rudolf. Ăla mic și nelalocul lui în toată fracția, care încurcă lumea.

Și pentru asta, unii oameni îl votează și aleg ca el să fie președinte în visurile lor patriotice, în care încă se mai cântă ,,Noi în anul 2000”. 

Loading...

Comentarii

+