Nici nu s-a uscat bine nominalizarea birișului în Guvernul de tenocratiță al lui Cioloș că, din băiatul care mima micul intreprinzător și inițiativa privată în Forța Civică a lui Mihai Răzvan Ungureanu, a ieșit la suprafață praful. Nu este nici primul și nici ultimul gurist care mimează mediul de afaceri și democrația până se trezește cu sacii pe statul de plată al Statului și care ne arată că nu aveam de a face decât cu un oportunist feroce, un mâncător cu polonicul și atât.
Așa că, în așteptarea primului salariu, Gabriel Biriș și-a însușit versurile melodiei cu care ne fredonează tot timpul buzunarele Statul: "Românii e hoți și puturoși, nu vrea să-și declară veniturili, vrea să fură de la drăguțul și neprețuitul de stat". Că, deh, are și el, Statul, obligațiile sale față de clientela sa: asistații social, dogăreii și alte categorii sociale cărora trebuie să le mărească pensiile nesimțite tăiate de infamul Boc pe vremea crizei. Și-atunci de ce să nu lovească la buzunarele propriilor săi cetățeni, pe care-i suspectează din start că ar fi borfași, și să nu vină să ne propună de nouă și benefică o lege abrogată acum vreo 150 de ani?
Zice birișul: „Vrem să mai scoatem un pic la lumină, într-un fel, partea de <<fantome>>. Pentru că dacă stai să te uiți în toate cifrele statistice, câți angajați, pensionari, elevi, români emigrați în străinătate, cu domiciliul acolo sau nu încă, și scazi din numărul total de cetățeni români, oricum ar fi nu îți ies vreo trei milioane de adulți. Nu îți ies. Nu vorbim de persoanele care primesc ajutoare sociale. Vorbim de persoane care nu există din punct de vedere fiscal. Nu este posibil așa ceva. Este (depunerea declarației fiscale de către persoanele fără venituri – n.n.) una din metodele de a-i scoate la lumină”. Aceasta este justificarea birișului ca să poată statul să scoată din pământ din piatră seacă niște CASS, un fel de impozit pe faptul că românului i se mai permite să respire și să mai vadă (dacă mai vede). Colțosul forțos civic de mai an ne spune acum că este bine și justificabil faptul că a hotărât plagiatorul mitoman, pe vremea când era prim ministru, obligația ca toți românii să contribuie morți-copți la un sistem de sănătate putred care te omoară cu zile de banii pe care ți fură. Birișul care se dădea "de dreapta" ne justifică mitocănia de stânga – care nici măcar acolo n-o poți încadra căci, pe vremea fanarioților, când se aplica “capitația” (taxa pe cetățenie), nu existau “stânga” și “dreapta” (nu că ar exista acum) ca noțiune. Nu în Țările Române
Pe text ar fi multe de comentat (inclusiv cum se face o distincție de “noblețe” între asistatul statului și buzunăritul statului – asistatul este cinstit, buzunăritul, nu), dar mă rezum să spun că acest biriș trebuie chemat să cânte la o altă masă, ca o adevărată "vetă" a politicilor fiscale care se dovedești a fi – la aia în care statul are politici concrete de ocupare a forței de muncă, cea la care Statul are politici fiscale corecte față de propriii cetățeni și nu-i tratează ca pe borfași din start și nici nu le fură din buzunare prin supra-accizări, taxe și impozite tembele. Declarația aceasta de început de an ne relevă caracterul de slugoi al sistemului și de oportunist al acestui individ înhămat la minciună și la politica de jumulire a românilor în speranța că va face purici în politică și după ce scapă de la tehnocratiță. Dar nu este nici primul, nici ultimul din mult prea cremuiții mâncători de fleică de vită Kobe de la fosta Forță Civică care s-a născut talent și a eșuat promisiune în sinecurile statului.
Ajungem la veșnica noastră problemă cu funcționarii acestui “stat” care inventează, scriu legi și norme ale acestora și le aplică fără să gândească nici o clipă că ar trebui să slujească în primul rând românilor contribuabili și abia apoi “organizației” din care fac ei parte – cea numită generic Stat, cel pe care contribuabilii îl susțin pentru a face servicii publice și atât. Ambiguitățile din legi și încâlcelile din norme sunt făcute cu intenție, de așa manieră încât să lase celor care vin în control “loc de întors”, de interpretare după cum se face comanda politică de la vârful sistemului. Așa am ajuns și am rămas la îndemâna unor biriși care se cred deștepți și îndreptățiți să se creadă ca atare numai că stau la un birou în care li se zice “șeful” sau “șefa”. Asta până când ne-om hotărî, ca majoritate, că este bine să punem piciorul în prag și să-i trimitem să cânte la altă masă. Una la care să nu mai plătim tot noi consumația.
