Teroriștii din decembrie ’89 au chip și nume

de Mihai Enciu , 31 decembrie 2016
Teroriștii din decembrie ’89 au chip și nume

Rezoluția procurorilor militari prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale în rem pentru infracțiuni contra umanității în dosarul prăfuit al Revoluției reprezintă fără îndoială o victorie împotriva sistemului. Din păcate victoria nu este a unei națiuni, ci a unui om – Doru Mărieș. Fără încăpățânarea sa dosarul teroriștilor fără nume și chip ar fi rămas îngropat în sertarele Sistemului iar criminalul Alfa, l-am numit aici pe Ion Ilici Iliescu, ar fi crăpat de bună seamă în pace și onor.

După 27 de ani de la măcelul soldat cu peste 1000 de morți și sute de răniți procurorii par dispuși să accepte ideea că în intervalul 22–27 decembrie 1989 România a avut o conducere care a acționat cu premeditare și cinism criminal în scopul obținerii legitimității și pentru conservarea puterii confiscate de la adevărații revoluționari care l-au răsturnat pe Ceaușescu. Documentul dat publicității de Parchetul Militar vorbește despre noua conducere politică și militară instalată în 22 decembrie 1989 și acțiunile ei criminale, despre înarmarea populației și războiul provocat dintre armată și miliție. Contrazicând teza lui Ion Iliescu conform căreia între 22 și 27 decembrie în România ar fi fost vid de putere și, pe cale de consecință, o revoluție procurorii militari confirmă teoria loviturii de stat dată de gruparea lui Ilici după un plan sângeros, bine organizat.

Dacă nu cumva ne aflăm în fața unei alte anchete penale dirijate spre o mușamalizare mai fină decât precedentele, ar trebui ca la finalul investigațiilor să vedem în boxă Lotul Iliescu iar în cărțile de istorie să avem un capitol nu despre Revoluție, ci despre lovitura de stat. O astfel de răsturnare a istoriei recente ar putea fi un nou început, o resetare a realității mincinoase în care trăim de mai bine de un sfert de secol. Nu știu de ce dar nu prea cred în această perspectivă mirifică. Pentru că nu cred că leprele comuniste care ne-au oferit această iluzie a unei Revoluții se pot reabilita vreodată cu adevărat.

Editorial apărut în Academia Caţavencu, nr. 16 (1215) - 7-20 noiembrie 2016

Comentarii

+