Tudor Rareș Pop, USR: România, după 27 de ani, ai cu cine! Tot ce trebuie să faci este să te informezi!

de Corina Băcanu , 09 decembrie 2016
Tudor Rareș Pop, USR: România, după 27 de ani, ai cu cine! Tot ce trebuie să faci este să te informezi!

Pe Tudor Rareș Pop în cunosc din publicitate. În publicitate, Tudor era ca peștele în apă: salariu bun, colegi cool, mediu competitiv cu oameni interesanți, proiecte de succes și carpe diem. Asta însă nu l-a împiedicat să se implice și în viața cetății. În anul 2013 a pus pe roate HaicuBicla, o asociație care promovează mersul cu bicicleta, iar în 2015 a oferit bucureștenilor o altă față a orașului prin interviurile pentru București Tu.

Una peste alta, până acum un an, Tudor ducea o viață dulce de creativ, fără mari bătăi de cap, fără altă responsabilitate în afară de aceea de a-și urma dreptul la propria fericire și de a pune cât mai mulți oameni pe bicicletă. Iar când viața a fost bună cu tine, ce să-ți dorești mai mult? 99% dintre noi nu vrem nimic mai mult. Ne creăm propria bulă de confort și rămânem în ea la nesfârșit, suntem indiferenți la politică, sărăcie, mizerie sau urletele celor bolnavi. Ne mai trezim din când în când în fața unui ghișeu ca să dăm o șpagă, când scoatem bani din buzunar ca să mergem la un spital privat, când aruncăm 5 lei unui copil aurolac pentru izbăvirea conștiinței noastre sau când mergem în vacanță și ne dorim ca Bucureștiul să fie ca Berlinul. În rest, bula noastră de confort rezistă și nimic nu o zguduie. Nici măcar jegul din jurul nostru. Nu e problema noastră. 

Și totuși e bine când alții renunță la liniștea lor ca să clădească liniștea noastră. Iar oamenii ăștia, care se zbat și pentru noi, merită, dacă nu respectul nostru, măcar să îi onorăm cu bunul simț de a ne face datoria civică: să mergem la vot. Tudor Rareș Pop candidează din partea USR la Camera Deputaților pe poziția a opta și i-am pus câteva întrebări ca să îl cunoașteți mai bine.

Tudor, ce a fost în capul tău când ai renunțat la publicitate ca să te angajezi la Cancelaria Prim-Ministrului?

Foarte mult entuziasm. Și foarte multă dorință de revanșă pentru toate meciurile pe care le-am pierdut din ’89 încoace. Și nu mă refer la fotbal, acolo e simplu, arunci televizorul pe geam și aia e. Mă refer la meciurile pierdute de România în două rânduri cu minerii și cu panseluțele, cu legea lustrației, cu baronii de județ și emulațiile lor, cu hai că merge și așa, cu gunoaiele aruncate pe geam, cu pădurile tăiate tot de ai noștri, cu cetățenii care și-au făcut din Parlament casă de odihnă și adăpost în fața justiției, cu sărăcia în care se zbat o treime dintre copiii români, cu impostura și demagogia care țin azi loc de politică, cu manelizarea societății, cu decăderea satului, fi-rar, sunt atât de multe meciuri pierdute că n-ar ajunge nici zece volume pentru cronicile lor.

Dar csf, ncsf. Sau ai?

Ai. La un moment dat viața te obligă să tragi linie și să iei o decizie. Pentru mine, pentru generația noastră de hipsteri, oengiști, antreprenori, publicitari, corporatiști, repatriați, bicicliști, (toți, mai nou, sorosiști) acela a fost momentul Colectiv. Am tras, așadar, linie și mesajul străzii a fost unul extrem de dur: gata, băi, nenorociților, ne-a ajuns cu voi. Au pierdut părinții noștri, au pierdut bunicii noștri, de ce să mai pierdem și noi și copiii noștri? Sincer, vreau să mai și câștigăm. Vreau o Românie ca naționala lui Hagi. România aia care să ne scoată în stradă cu zâmbetul pe buze și cu bucurie în priviri, nu cu deznădejdea întipărită pe chip ca marcă înregistrată. Dar pentru asta trebuie să muncim ca nebunii. Și să fim cu adevărat o echipă. Nu vedete, nu comentatori de pe margine, nu hateri de buzunar, ci Echipă. Și nu trebuie să ajungi la Cancelaria Prim Ministrului ca să faci parte din echipă. E suficient să-ți convingi vecinii să strângă rahatul după câinii pe care îi plimbă pe aleea din fața blocului sau să-ți convingi colegii fumători să facă doi pași până la coșul de gunoi. Atât de simplu e.

Care e cel mai drag proiect al tau de până acum? 

Guvernarea 2016. Un proiect pe care sper din toată inima să-l continui și în următorii ani cu USR în parlament și cu Cioloș prim ministru. A fost un an foarte greu dar, în același timp, și foarte ușor. Foarte greu pentru că așa numita curbă de învățare a fost una foarte abruptă, dar foarte ușor pentru că ne motiva și ne motivează oportunitatea de a face lucruri bune cu impact macro. Și am aici câteva exemple. Programul ”Fiecare copil la grădiniță”, Pachetul Anti – Sărăcie, Pachetul ”Clasa de Mijloc la Sate”, Comisia de Tăiat Hîrtii, apoi perioada de la ministerul fondurilor, unde iar aș avea nevoie de foarte multe pagini ca să povestesc. Una peste alta, pentru foarte mulți dintre noi 2016 a fost un an al revelațiilor, uneori foarte dureroase.

Am deschis fereastra, a intrat lumină în casă și au început să se vadă toate mizeriile ascunse sub preș, au ieșit  lighioanele transpartinice la iveală, una câte una, una mai rapace și mai lacomă decât alta, și adevărul e că trebuie să ținem fereastra deschisă, să deschidem și altele, în Parlament, în următorul guvern, în toate instituțiile publice, altfel se lasă întunericul și casa e mare, ne rătăcim iar.

De ce ai ales să candidezi din partea USR? De ce nu PNL? 

Pentru un om nou în politică nu există altă opțiune. Este singurul partid care nu este emanația trandafirului post decembrist, care nu are tinichele agățate de coadă. Când îi întrebi, toți românii spun că ar vota un partid nou, format din oameni competenți și cinstiți, nu hoți și impostori. Ei bine, uite-l, asta e. La un vot distanță. Alcătuit din oameni care chiar au făcut ceva la viața lor, independent de politică, de stânga sau de dreapta băgate adânc în buzunarul oamenilor. După care aceeași români se sucesc, păi stai frate, că aștia n-au experiență politică, ce facem aici?! Așa e, nu avem experiența politică a ciorovăielii în platou, a șmenurilor, a traficului de influență, a abuzului, a plagiatului, și așa mai departe. Avem însă alt gen de experiențe la bază.  Cele profesionale. Mai departe, tu alegi cine sau ce vrei să te reprezinte, să te administreze. Să-ți zic un secret: administrația se învață, legea se învață, până și abilitatea de a nu adormi în ședințe ultra plictisitoare se învață. Știi ce nu se învață? Integritatea, onestitatea, dorința și determinarea de a da ceva bun înapoi societății. Astea ori le ai bine conturate în ADN ori le poți educa. Dar trebuie să ai cu cine. 

PNL? Îmi pare rau, PNL-ul face parte tot din vechiul stabiliment politic. S-au coafat, s-au aranjat,  au rămas doar cu doi penali de pe liste, au și oameni noi, nimic de zis, dar fii puțin atentă. Marian Munteanu la primărie? Domnul Dănăilă la Senat, cel care trimite femeile la cratiță, bine, fie, la ORL, dacă chiar vreți să faceți medicină, fetelor. Cu toată simpatia pentru prietenii mei care votează cu ei, PNL-ul e un partid care trebuie să atragă oameni tineri și de valoare în rândurile sale și, mai ales, să le ofere loc să crească și să se afirme. Iar lucru ăsta să se vadă. Abia atunci va deveni credibil ca opțiune.

Ce părere ai despre afirmația lui Nicușor Dan de acum câteva zile: "dacă aș fi Klaus Iohannis și PSD-ALDE ar veni cu doamna Firea, nu aș avea niciun motiv pentru a o respinge". 

Cred că Nicușor se referea strict la poziția fermă a președintelui Iohannis de a nu accepta persoane cu cazier la robinetul cu bani al statului. Din perspectiva asta, doamna Firea e, până una alta, eligibilă. Sigur, din câte știu eu, consilierii USR duc lupte foarte grele cu echipele PSD și ALDE de la primării, cu ”erorile materiale” ale doamnei Firea în valoare de milioane de euro, cu promisiunea legată de fluidizarea traficului, dar astea sunt alte subiecte și vom mai discuta despre ele.

Ce părere ai despre fenomenul "Coaliția pentru Familie"? Cum te poziționezi vizavi de această organizație?

Sincer, dacă aș fi Coaliția pentru Familie, m-aș îngrijora mai tare pentru treimea aia de copii români care fac foamea și nu ajung la școală, pentru ei acei copii ar trebui să fie sfânta treime, prima pe lista de priorități. Dar nu. Hai mai bine inventăm noi o problemă care să polarizeze societatea, să o învrăjbească, să plece pe fentă și să uite că și acum patru ani le-am propus autostrăzi, spitale, viitor luminos. Sincer, de ce ai aduna semnături pentru ceva ce este deja reglementat în Codul Civil? Din păcate, au păcălit trei milioane de români de bună credință cu o falsă problemă.

Care sunt planurile tale în caz că vei fi ales deputat? 

E simplu.  Vreau să elaborez și să susțin proiecte cu adevărat utile pentru societate. Ale mele, ale colegilor de partid, ale colegilor din alte partide. Practic, voi lucra tot într-un departament de Creație, doar că va fi unul legislativ. Voi lucra tot cu insight-uri, voi scrie prezentări (proiecte de lege), le voi susține în fața colegilor și apoi a clientului – adică Poporul. Iar la vară, în celebra vacanță parlamentară, vreau să fac un tur al României pe bicicletă. Poate îmi iau și niște colegi de partid cu mine. Va fi o foarte bună ocazie să promovăm cicloturismul, să ne revedem țara și să ne punem la punct cu realitățile de la firul ierbii. Punctual, voi promova alături de colegi un spectru larg de proiecte de legi - de la legea bicicletei, debirocratizarea și simplificarea administrației locale pe categorii profesionale până la legea anti – cutremur, un program de consolidare a clădirilor cu risc seismic.  

Ce oameni politici români admiri?

La Palatul Victoria există o cameră de întâlniri lângă cabinetul premierului. Cum intri acolo, pe peretele din dreapta sunt portrete cu toți prim-miniștri României din ultima parte a secolului 19 și prima parte a secolului 20, iar pe peretele din stânga sunt portrete cu prim-miniștri din seria comunistă, serie care se sfârșește cu domnul Ponta. La un moment dat am ținut acolo o ședință de lucru inter-ministerială și când i-am primit le-am spus colegilor din ministere, priviți, în dreapta, aveți prim – miniștri care fac cinste României,  iar în stânga, mda, dezastru. Au făcut ochi mari la mine, nu prea știau de unde să mă ia, oamenii din sistem nu sunt obișnuiți cu atâta franchețe.

Ca om politic, ai face vreodată pact cu PSD-ul? 

Uite, eu și colegii mei din USR ne vom bate în Parlament, printre altele, și pentru legea X. Și mă aștept ca și unii colegi de la PSD sau PNL să o susțină. Dacă o lege servește binelui public, oamenilor, societății, la modul ideal ar trebui să există o majoritate de parlamentari care să o îmbunătățească și apoi să o susțină. Știu că în practică nu-i așa. Ce trebuie însă să înțeleagă toți oamenii, inclusiv viitori colegii din alte partide este că singurul rol pe care-l avem în structurile publice e să servim cetățeanul și, in extenso, România. Punct. Sigur, vor fi negocieri, compromisuri, dar exclusiv pe proiecte de legi. Nimeni din USR nu va renunța la principiile care ne guvernează.

Ce părere ai despre candidații la parlamentare cu probleme de integritate, mai precis candidații penali? 

N-ar trebui să existe pe liste. Parlamentarii sunt reprezentanți ai poporului, uneori sunt chiar mai importanți decât președintele sau prim-ministrul. Parlamentarii votează guvernul, votează bugetul pentru următorul an, numesc avocatul poporului, fac legi, numesc judecători, și așa mai departe. Din păcate, ultimele generații de parlamentari au pervertit acest concept. Oamenii au o imagine foarte proastă despre parlamentari: leneși, incompetenți, hoți, corupți, vaccinați impotriva justiție. Este motivul pentru care foarte mulți nu mai vor să voteze la parlamentare. Și pe bună dreptate. Dar uite că acum există un partid nou, fără penali pe liste.

Spune-le oamenilor de ce crezi că meriți să fii votat.

Ce mă recomandă, cu alte cuvinte. Poate cei doisprezece ani de agenție? Poate proiectul HaicuBicla sau experiența la Cancelarie și la Ministerul Fondurilor? Sau poate faptul că n-am dosar penal și nici probleme de integritate? Pentru fiecare cititor s-ar putea să conteze altceva. Sau s-ar putea sa nu conteze nimic. Dar cred că orice om competent și onest ar merita să fie votat și ar putea fi în locul meu sau alături de mine, dacă și-ar dori să se implice. Și asta e, de fapt, marele câștig al României în acest an. Că oameni ca mine și ca tine, oameni ca noi, au ajuns să conteze în administrație și în politică. Și asta e doar primul val. Cât de mare va fi valul, ține iar de noi.

Comentarii

+