Haide că este de râs. Crezând că face o gaură în plus la macaroană, acum doi ani, pe vremea asta, Victor Ponta și-a dezlănțuit Corpul de control asupra perioadei în care era ministru Funeriu. Numai că, ulterior semnalării neregulilor constatate către procurori, aceștia au scos la iveală șpăgile cu EADS. Ca să vezi, Ponta l-a băgat mai afund în mizerie pe Năstase și, cu un drum, le-a dat un capăt de funie procurorilor de care să îi tragă la suprafață și pe Ioan Rus, și pe blatistul de Vasile Blaga. Iar nu este pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește!
Așa că, un an mai târziu, DNA a început urmărirea penală in rem, pentru trafic de influenţă, abuz în serviciu, luare şi dare de mită, în dosarul deschis în urma sesizării Corpului de control al Guvernului, privind închirierea şi extinderea de licenţe pentru şcoli, pentru care s-au plătit aproximativ nouă milioane de euro. Printre ministerele vizate se numără Ministerul Învățământului, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Comunicațiilor. Ancheta vizează inclusiv o șpagă de 4 milioane de euro care ar fi fost primită în derularea contractului.
Perioada analizată de anchetatori este cea cuprinsă între anii 2001-2011. Vorbim despre comisioane ilegale de zeci de milioane de euro, care ar fi ajuns la şefi din Ministerul de Interne şi la prim-ministrul de atunci, Adrian Năstase. Potrivit comunicatelor DNA, un comision de 5% ar fi fost acordat către mai mulţi şefi din MAI. Banii ar fi ajuns şi la cabinetul premierului de atunci, Adrian Năstase.
Procurorii au luat la purecat contractul privind implementarea sistemului informatic pentru securizarea frontierelor, semnat în august 2004. Contractul a fost încheiat în urma unui studiu de fezabilitate, conform căruia o firmă din Germania ar fi fost singura capabilă să ofere acel sistem cerut – companie cu care a negociat “lizingarul” de “merțane” Ioan Rus, pe atunci ministru de Interne. Culmea inocenței, contractul a fost semnat prin intermediul Guvernului, în favoarea MAI. Ulterior semnării contractului s-au semnat mai multe contracte subsecvente necesare. Iar acum procurorii suspectează că, pentru acordarea acelui contract, cu dedicație către o firmă din Germania şi, ulterior, pentru subcontractarea unor servicii, 5% – adică 650 de milioane de euro – ar fi ajuns la membri ai cabinetului condus de Adrian Năstase şi la persoane din conducerea MAI.
La aceste sute de milioane se mai adaugă niște posibile parandărături dintr-un contract încheiat de Ministerul Educaţiei în 2009, tot dedicat către o anumită societate, tot în schimbul unui comision de 5%. Cică 5,4 milioane de euro ar fi ajuns la Educaţie. Așa că Ponta s-a învrednicit să pună procurorii pe activitatea a trei ministere – Ministerul Educaţiei, Ministerul de Interne şi Ministerul Comunicaţiilor – şi a Secretariatului General al Guvernului. Acum sunt verificate toate achiziţiile de sisteme informatice pentru şcoli, universităţi şi operaţionalizarea sistemului de securizare a frontierei.
Spicuim din Comunicatul transmis de DNA: „Obiectul sesizării l-a constituit închirierea și extinderea de licenţe educaţionale de către, Ministerul pentru Societatea Informaţională şi Ministerul Educaţiei Naţionale care contrar dispozițiilor acordului cadru nr. 32/12.08.2009, au încheiat contrar HG nr. 460/2009, contracte de furnizare produse, existând indicii că s-au efectuat plăți privind o sumă de aproximativ de 9 milioane euro, destinate unităţilor de învăţământ. În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă în legătură cu infracțiuni de corupție, luare de mită, dare de mită, abuz în serviciu, cercetările fiind efectuate sub aspectul: – închirierii unui număr de 179.259 licenţe pentru pachete de tip ProDesktop şi 6.828 licenţe pentru sisteme de operare Windows Server, cu luarea în calcul a tuturor stațiilor de lucru şi a serverelor achiziţionate în perioada 2001 – 2008 prin programele SEI 1 – SEI 5 şi rural;
– determinării încheierii contractului de furnizare produse în baza căruia MCSI s-a obligat să plătească preţul aferent numărului total de licenţe, mai mare cu 72.990 faţă de numărul de licenţe utilizabile în sistemul educaţional în raport cu numărul de computere compatibile cu noile produse software, existând indicii privind crearea unei obligaţii de plată a unui preţ cu aproximativ 5,4 milioane euro mai mare decât preţul pentru închirierea licenţelor efectiv utilizabile(contractul în valoare de 105 milioane USD a fost derulat în perioada 2004-2009);
– determinării dacă HG 460/2009 permitea încheierea unui contract subsecvent referitor la suplimentarea numărului de licenţe al MECTS pentru şcoli;
– achiziţiei de licenţe pentru pachete de tip ProDesktop şi sisteme de operare Windows Server destinate unităţilor de învăţământ corespunzător necesarului de licenţe;
– identificării persoanelor implicate şi a modului în care acestea au verificat produsele software, implementarea, compatibilitatea acestora configuraţiei hardware a staţiilor de lucru şi serverelor achiziţionate în perioada 2001 – 2008, prin programele SEI I – SEI V şi Rural și fundamentarea din punct de vedere tehnic a achiziţiei din 2009”, a comunicat DNA.
Partea proastă a acestei anchete este că, după ce Eugen Bejinariu și (pe atunci) șeful Secretariatului General al Guvernului, Ion Moraru, au fost audiați în speță, tăcerea s-a așternut peste dosar. Partea și mai proastă a acestei anchete este că despre mânării se știa încă din 2007. Ștefan Ciocan și Emilia Șercan publicau în Evenimentul Zilei o anchetă despre așa-numita afacere “Calculatorul”, în care explicau cum politicienii lui Năstase au palmat cam 182 milioane de dolari.
Atribuiri fără licitație, modus operandi în guvernările PSD. Se știa, măcar din 2007, că, pe lângă afacerile “autostrada Bechtel” și “EADS-frontieră”, un alt fabulos contract atribuit de guvernul Năstase, fără licitație, a fost “Sistemul Educațional Informatizat”. Adică o investiție de 182 de milioane de dolari din bugetul învățământului, pentru dotarea tuturor liceelor din țară și a unei părți din școlile generale, cu computere, aparatură și programe de calculator. Afacerea s-a derulat în perioada 2001-2004 și a fost încredințată unei singure firme, Siveco. Poate vă mai aduceți aminte că, în 2014, președintele Siveco România, Irina Socol, a fost arestată preventiv în dosarul de evaziune la comercializarea de soft – cu totul altceva decât ce vă relatăm acum. De altfel, anul acesta, fondatoarea Siveco a fost condamnată definitiv la doi ani și jumătate închisoare cu executare – rapid și scurt, sistemul s-a debarasat, credem noi, de un martor incomod.
Revenind la anii 2001 – 2004, prețurile medii de achiziție prin programul SEI au fost vădit mai mari decât cele de pe piață. În plus, atribuirea fără licitație a unui proiect de o asemenea anvergură și unei singure firme a creat tensiuni în mediul de afaceri și a perturbat piața de profil. Motiv pentru care, în 2005, ministrul de atunci al Educației, Mircea Miclea, a demarat o anchetă internă. Așa știm și noi că proiectul a fost inițiat și semnat la sfârșitul anului 2001 de către ministrul PSD al Educației, Ecaterina Andronescu.
Dar să vezi drăcie, Siveco era doar producător de programe de calculator, așa că a cedat contractul pentru partea de echipamente (computere, imprimante, monitoare șamd) altor trei firme: Compaq Computer România, Hewlett Packard și IBM România. După un an, contractul a fost prelungit, tot fără licitație, pentru o suma mult mai mare, 60 de milioane de dolari. De la 6 milioane cât a fost în primul an. Cel care a semnat a doua prelungire de contract, în 2003, în valoare de numai 20 de milioande de dolari, a fost Alexandru Athanasiu. Înainte de această nouă prelungire a contractului, firmele Fujitsu Siemens Computers și Bull au depus separat oferte de programe și aparatură cu caracteristici tehnice superioare și cu prețuri mai mici decât cele din contractele semnate între Siveco și Ministerul Educatiei. Ofertele au fost ignorate de minister. Explicatia lui Athanasiu a fost: “Au fost câteva firme interesate să furnizeze componente hardware, dar nu era treaba noastră. Ministerul avea relații doar cu Siveco, în calitate de sursă unică. Ei încheiau apoi contracte cu partenerii lor”.
Însă Athanasiu nu era obligat să prelungească, tot fără licitație, contractul cu Siveco dacă avea pe masă oferte mai avantajoase. Bugetul public ar fi avut de câștigat. Doar putem bănui cine avea de pierdut…
Imediat după ce PSD a pierdut alegerile, în 2004, Alexandru Athanasiu a semnat o a treia prelungire a contractului cu Siveco, în valoare de 96 de milioane de dolari. Tot fără licitație. Directorul reprezentanței din România a FSC, Claudiu Florică, declara: “Această grabă nejustificată de a încheia respectivul contract în ultimele zile de exercițiu ale fostei conduceri a Ministerului Educației și Cercetării reprezintă, pe de o parte, o încercare disperată de a ascunde vădita ilegalitate făcută prin procedura de achiziție publică cu sursă unică și încercarea de a se pune actuala conducere a ministerului în imposibilitatea de anulare a contractului atribuit ilegal”.
Un program ineficient. Dacă este să analizăm eficiența sistemului educațional informatizat, concluzia este clară: elevii nu au prea au acces la laboratoarele de informatică din școli, iar majoritatea profesorilor nu știu să lucreze cu computerul, motiv pentru care nu folosesc laboratoarele informatizate. “Există rețele de calculatoare în școli și licee, dar sunt închise tot timpul, iar elevii merg la Internet-cafe să lucreze pe PC. Din acest motiv și din cauza programelor neadecvate din școli, banii investiți în informatizare se vor duce pe apa sâmbetei, fiindcă viața unui calculator este de trei-cinci ani”, declara, în 2008, pentru Rompres, profesorul universitar Mihai Jalobeanu, de la Universitatea “Vasile Goldiș“, din Arad.
De tot râsul este și concluzia unei statistici făcute de către Siveco din care rezulta că doar 20 la suta din profesori știau, în 2009, să utilizeze computerul.
Cât despre Ecaterina Andronescu, ea este nivinovată în toată abrambureala pe care a provocat-o. “Nu eu am luat decizia, ci guvernul, zice Abramburica. În perioada aceea s-au organizat mai multe licitații la Casa Națională de Sănătate și Primăria Capitalei, iar cei care au pierdut, nemulțumiți, au început să se judece și au blocat proiectele. Nu voiam să se ajungă la o asemenea situație în cazul SEI (…) În 2001 a fost un adevărat haos la admiterea în licee. Ca să evităm dezordinea am încercat să facem repartiția computerizată. Siveco, IBM, Compaq, FSC ne-au ajutat atunci gratis, pentru că nu existau bani în buget pentru acest proiect”.
De râs, că este pe banii noștri, sunt și răspunsurile lui Alexandru Athanasiu când a fost chestionat despre problema atribuirii fără licitație a unor prelungiri de contract unei firme care avea prețul cel mai mare și softul și aparatura cele mai învechite: “Au fost câteva firme interesate, dar nu era treaba noastră”.
Rep: Domnule Athanasiu, cum s-a ajuns la atribuirea proiectului unei singure firme, fără licitație?
A.A – Proiectul e din 2001, pe vremea când eu nu eram nici măcar în guvern. Din câte cunosc, s-a aprobat prin hotărâre de guvern atribuirea proiectului firmei Siveco deoarece era singura din țară care concepea și realiza lecții AeL (un fel de manuale virtuale – n.r.).
Rep: În faza a treia a programului ați primit și alte oferte, de la firme prestigioase în domeniu, pe care însă le-ați ignorat…
A.A – Nu am primit nici o ofertă în ceea ce privește componenta de software (programe – n.r.). Au fost câteva firme interesate să furnizeze componente hardware, dar nu era treaba noastră. Ministerul avea relații doar cu Siveco, în calitate de sursă unică. Ei încheiau apoi contracte cu partenerii lor.
Deci: avem pe undeva prin sertarele procurorilor o anchetă care se ocupă de două lucruri aparent diferite: securizarea frontierelor României și sisemul informatic din școli. De fapt, avem același modus operandi și cam aceiași făptuitori. Mă rog, presupuși făptuitori până când nici măcar sub acuzare nu sunt puși. Cert este că România este mai săracă cu câteva sute de milioane de dolari. Presupunem că sunt mai bogați măcar câțiva politicieni. Ce nu face România pentru ei? Nici măcar o anchetă care să nu intre în perioada de prescriere a faptelor.
